Manastirea Saharna, in intregul ei ansamblu, este unul din cele mai vechi asezaminte monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Ansamblul monastic este compus din doua manastiri: una rupestra (Bunavestire) si alta terestra (Sf. Treime). Istoria manastirii rupestre se cunoaste foarte putin, nestiindu-se data precisa a intemeierii si cine sunt intemeietorii. Nici chiar cercetatorii din domeniu n-au ajuns inca la o parere unanima privind perioada intemeierii acestei chinovii. Ea ramane blanda si tacuta in asteptarea unor timpuri mai bune, cand istoria ei zbuciumata, dar si glorioasa, va fi cunoscuta si elogiata de toata lumea crestina.
Manastirea terestra, fiind o ctitorie calugareasca, a fost intemeiata in anul 1776 de catre Schimonahul Vartolomeu Ciungu (anii de viata - 1739-1798, Ciungu nu este numele de familie, ci doar un apelativ). Cate ceva despre viata staretului Vartolomeu aflam din inscriptia, ce insotea portretul lui, descoperit in trapeza manastirii "Sf. Treime" Rudi de catre inginerul-arhitect Nicolae Tiganco, portret, ce mai tarziu dispare fara urma. Iata aceasta inscriptie, tradusa din limba ucraineana in romana in anul 1928: "... in 1739 in ziua 23 a lunii decembrie a avut loc nasterea trupeasca, /a/ numitu/lui/ Vasile, /din/parintele preot Teodor si maica Pelagheia. In anul 1760 in ziua de 2 a lunii mai in orasul Savran gubernia Podoliei, fiind logodit si mergand la logodnica sa pentru a se casatori, Vasile fusese pe neasteptate ranit cu un glont in mana stanga, iar la an 1766 ... a lunii mai a parasit patria sa si a venit in Moldova. An 1776 in luna martie ziua 25 a intrat in Saharna. Nu era nimic, era acolo un loc pustiu, a cladit biserica, chilii, ograda si altele".
Exista unele momente, care ne permit sa presupunem ca pana a incepe constructia noii manastiri, Vartolomeu cu o mica comunitate de calugari traisera in manastirea din stanca. Insa viata in acel loc era foarte anevoioasa si parintele Vartolomeu hotaraste constructia unei manastiri terestre, care ar fi fost si aproape de caile de comunicare din localitatile apropiate, si asezata intr-un loc unde linistea calugarilor nu avea sa fie tulburata prea mult de forfota lumeasca. Era destul de dificil sa gasesti un asemenea loc si dupa cum spune traditia ca se cuvenea unui bun calugar si crestin, inainte de inceperea lucrarilor, Vartolomeu traieste 40 de zile de post si rugaciune, pentru a milostivi pe Dumnezeu si sfintii, ca sa fie ajutat in alegerea cat mai reusita a unui loc pentru constructia manastirii. Legenda spune, ca la a 40-ea zi de rugaciune, el a avut o revelatie. I s-a aratat Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, care era inconjurata de foc ceresc si i-a aratat locul, unde, dupa voia Celui Preainalt, trebuia sa construiasca locasul monahal inchinat Sfintei Treimi. Acest loc era colina de la poalele celor trei dealuri. Minunea a avut loc pe stanca cu numele Grimidon (nume, ce i-a fost dat mai tarziu) si, ca dovada a alegerii divine, Maica Domnului a lasat incrustata in piatra urma piciorului Ei. Aceasta urma se poate vedea si astazi in capela, ce este construita in cinstea acestui fapt pe stanca Grimidon.
Parintele Vartolomeu a inceput constructia manastirii si a chivernisit-o pana in anul 1798, cand la conducerea ansamblului chinovial i-a urmat Egumenul Paisie.
Despre mosia, pe care este construit satul si manastirea se stiu urmatoarele. Prima atestare documentara este din 24 ianuarie 1495, cand Stefan cel Mare intareste prin uric imparteala intre urmasii lui Sima Rugina, printre care si satul Saharna, mentioneaza istoricul Vladimir Nicu. Apoi timp de peste o suta de ani istoria nu ne lasa nici o marturie despre aceasta localitate. Abia la 24 februarie 1602, voievodul Ieremia Movila, dupa moartea vornicului Bucium, aproba ca satul Saharna si o treime din mosie sa ramana in posesia vaduvei Antemia si a feciorilor ei. La 23 martie 1733 Saharna devine proprietatea boierului Constantin Hrisoverghi. In anul 1783 baneasa Maria Calimah daruieste de zestre mosia Saharna nepoatei sale, Smaranda, fiica lui Enache Hrisoverghi, danie ce a fost intarita cu carte domneasca in anul 1785 de catre Alexandru Ioan Mavrocordat. In 1795 stolnicul Enache Hrisoverghi inzestreaza schitul Saharna cu 120 desetine de pamant, ce sunt daruite nelegal si din care pricina, credem, s-a iscat o mica neintelegere intre comunitatea condusa de Vartolomeu si posesoarea de drept a mosiei, adica Smaranda. Aceasta mica neintelegere se intareste si mai mult cand, in 1798, sotia lui Hrisoverghi, spatareasa Ancuta, face o daruire repetata a mosiei Saharna, care de data aceasta este daruita de zestre surorii mai mici a Smarandei, Marioara. Pentru rezolvarea acestor mici conflicte in care erau implicati familia Hrisoverghi si staretul Vartolomeu, in anul 1800 are loc o judecata, care o face pe Smaranda posesoarea mosiei Saharna. Tot atunci, in prezenta boierilor Divanului si a Mitropolitului Moldovei se incheie o intelegere intre staretul Manastirii si stapana mosiei, lucru ce este confirmat mai tarziu de scrisoarea Smarandei adresata staretului, semnata cu data de 24 noiembrie 1804. Prin postulatele de la sfarsitul scrisorii manastirea este luata sub ocrotirea directa a stapanului mosiei, pe care a fost intemeiata (aceste postulate si salveaza manastirea de la desfiintare in 1842, cand este desfiintata abuziv manastirea Horodiste si transformata in schit subordonat manastirii Saharna).
In anul 1818 se incep lucrarile de constructie a bisericii de vara (devenita mai tarziu biserica centrala), care se incheie in 1821, deja sub conducerea Egumenului Tarasie. Biserica este sfintita in acelasi an in cinstea Sfintei Treimi, se presupune ca de catre Mitropolitul Veniamin COSTACHI. "Se presupune" pentru ca nu s-a pastrat nici o pisanie (inscriptie facuta pe peretii interiori sau exteriori ai unui locas de cult ortodox, care contine informatia privind intemeietorii si ctitorii locasului dat, precum si arhiereul de care a fost sfintit) sau document autentic, care ar marturisi despre acest lucru.
In anul 1837, in timpul staretiei Egumenului Onisifor, s-a renovat catapeteasma bisericii, care se stie ca era si ea foarte frumoasa, impodobita cu icoane valoroase (la inchiderea manastirii din 1964 aceste icoane au disparut fara urma). Tot in acelasi an se mai construieste un corp de case din piatra. Printr-o directiva din 11 octombrie 1838, egumenul Tarasie, care timp de 19 ani fusese staret al manastirii Saharna, a trecut pe un an la manastirea Harbovat, pentru a "orandui lucrurile" (Arhiva Nationala, fond. 208, inventar 2, dosar 2053). In anul 1842 decedeaza subit egumenul Onisifor si dupa regula se face un act de transmitere a patrimoniului urmatorului ales pentru a fi superiorul manastirii, anume parintele Tovie. Actul continea 54 de puncte, in enumerarea carora se cuprindea: Gramota Sfantului Sinod, doua icoane de mare valoare, 13 tablouri acoperite cu sticla, Cuvantarea lui Cicero, un cufar frumos ornamentat, 4 cai pentru trasura, diferita vesela... Din nestiinta si posibil si neglijenta calugarilor localnici, in anul 1843 manastirea a trecut prin pericolul de a fi saracita de obiectele vechi si de mare pret, de care dispunea, de catre niste anticari din Podolia Ucrainei. A fost salvata de agentul financiar Alexie Kliuceariov din Kamenet, care, la 30 martie 1843, a expediat pe numele guvernatorului Basarabiei, Pavel Fyodorov, o scrisoare, in care ii povesteste despre josniciile puse la cale de niste functionari din guvernamantul Podoliei. Guvernatorul Fyodorov trimite, la randul lui, aceasta scrisoare arhiepiscopului Dimitrie Sulima, care a luat masurile cuvenite, ca nimic din lucrurile manastirii sa nu se instraineze.
In anul 1857, sub conducerea parintelui-staret Serafim, se restaureaza manastirea rupestra, care ajunsese intr-o stare avansata de deteriorare. La 21 decembrie 1869, staretul Vladimir adreseaza o scrisoare Consistoriului (organ gubernial administrativ si disciplinar in conducerea Bisericii) rugand sa i se permita taierea si comercializarea a 60 desetine de padure din mosia manastirii "pentru a imbunatati situatia financiara". In urma acestei operatii, la 20 decembrie 1871 pe contul manastirii au fost varsate 4918 ruble de argint (AN, f. 208, in. 4, dos. 885).
Pentru ca in manastiri slujbele se oficiaza in fiecare zi, iar biserica de vara nu avea (si nici nu are) un sistem autonom de incalzire, s-a hotarat constructia unei biserici de iarna. Lucrarea se infaptuieste in anul 1883. S-a construit o biserica nu prea mare, sub forma patrata, in stil arhitectural moldovenesc. Este sfintita in cinstea Nasterii Maicii Domnului (ziua ingerului 8/21 septembrie).
Prin actul din 2 iunie 1894, manastirea Saharna da unter-ofiterului Vasile Francovski in arenda pentru 6 ani moara de apa de la schitul Horodiste contra unei plati de 25 ruble anual (AN, f. 208, in. 4, dos. 2040). La 27 iunie 1896, staretul Nicodim cere, printr-un demers, permisiunea Consistoriului de a deschide pe mosia manastirii o cariera de extragere a cotiletilor, care "o sa aduca mare profit". "In prezent, scrie el, manastirea are bonuri de 8000 de ruble in institutiile creditare, dispune de 430 puduri de grau, 110 puduri de porumb, 60 puduri de orz si 120 puduri de culturi boboase" (AN, f. 208, in. 4, dos. 2041).
In anul 1900 s-a renovat manastirea rupestra de catre locuitorii Saharnei Ipolit Terletki si Vasile Corneanu, renovare, care a afectat aspectul interior si cel exterior al manastirii. Atunci a fost demolat peretele natural dintre biserica si chiliile ce ii erau alaturate, ridicandu-se pereti noi din "cotileti" (blocuri de piatra calcaroasa de forme regulate). La 4 octombrie 1903, staretul-ieromonah Iosif depune la Consistoriu o cerere, prin care roaga sa i se permita sa cheltuiasca 1700 ruble "pentru a cumpara o batoza cu paravic si minoc" (AN, f. 208, in. 4, dos. 2703). In aceeasi perioada a anilor 1900-1911, cand manastirea a fost condusa de staretii Iosif si Inochentie, au fost ridicate o moara (astazi nu mai este), o magazie si arhondaricul (casa de oaspeti). Potrivit informatiei incluse de Zamfir Ralli-Arbore in prestigioasa sa lucrare "Dictionarul Geografic al Basarabiei", in 1904 "...manastirea Saharna poseda 420 desetine de pamant. Are o populatie de 20 de calugari, toti moldoveni. Are o biblioteca de carti romanesti si slave. Liturghia se oficiaza in doua limbi. In biblioteca se afla urmatoarele carti vechi rare: un Evanghelion tiparit la Lipsca in 1722, un alt exemplar din 1743; Irmologhion din 1775; Cinul de inmormantare a preotilor de mir, tiparit in anul 1650 pe timpul Mitropolitului Stefan si al lui Matei-Voda; Invatamintele lui Dositheiu, in limba slava, tiparit la 1628; un Iconion tiparit la Valna in 1618". In 1913 manastirea a fost vizitata de publicistul si scriitorul rus V.V.Rozanov, care era o buna cunostinta a mosieresei Eugenia Apostolopulo. Rozanov a fost atat de impresionat de locurile noastre, incat a publicat cu lux de amanunte cateva articole despre calatoria sa.
Dupa anul 1918 manastirea si-a schimbat statutul, devenind "de maici". Cand manastirea a avut acest statut, a avut-o ca stareta pe maica Valentina, care din cauza provenientei sale conduce cu comunitatea nu prea multa vreme, fiind mai apoi nevoita sa paraseasca Basarabia si sa se refugieze in Romania impreuna cu cele doua nepoate ale sale, care facusera noviciatul in manastire. Se crede ca anume in acei ani Manastirea Saharna a purtat numele "Regina Maria" in cinstea Majestatii Sale, Regina Maria a Romaniei. Mai apoi, in functia de maica superioara a fost aleasa Egumena Militina, care a fost si ea o buna conducatoare si chivernisitoare a sfantului lacas saharnean, dovada fiind numarul mare de maici, care traiau aici: aproximativ 70.
Prin anul 1950 manastirea ajunsese la inflorire maxima, fiind una din cele mai bine amenajate si cuvios impodobite lacasuri de cult monahale din tara noastra, dar nu pentru mult timp, pentru ca in 1964, in timpul regimului sovietic, manastirea este inchisa si transformata intr-un spital de psihiatrie. Tot avutul si podoabele manastirii sunt devastate si nimicite fara mila. Chiliile calugaresti sunt amenajate ca saloane de spital, biserica de vara este transformata in depozit, iar cea de iarna - in casa de cultura. Anume in timpul cand manastirea a fost ocupata de institutia spitaliceasca, pe teritoriu a mai fost construita o cladire, care indeplineste astazi rolul de trapeza pentru nevoitorii sfintei manastiri.
Actualitate
Redeschiderea manastirii a avut loc la 19 aprilie 1991. Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintiei Sale, IPS Vladimir CANTAREAN, Mitropolitul Chisinaului si al intregii Moldove, manastirea isi reincepe cu greu, dar si cu pasi siguri, activitatea misionara si pastorala. Concomitent cu slujbele si rugaciunile savarsite de doua ori pe zi, calugarii vietuitori, foarte putini la numar, munceau mult pentru a se putea intretine si pentru a ridica din ruini si dezastru manastirea, ce fusese pangarita timp de aproape trei decenii. Astfel, se fac lucrari de restaurare mai intai in biserica de iarna pentru oficierea serviciilor divine zilnice. Aceasta biserica nu are pictura interioara si nu demult i s-a construit o anexa, un mic paraclis in care se pastreaza racla cu moastele Cuviosului Macarie pe durata iernii. Se mai efectueaza lucrari de intretinere si infrumusetare.
Concomitent s-a restaurat si biserica de vara (1992-1998). Cu regret nu a fost posibila pastrarea si conservarea picturii vechi, care era intr-un grad avansat de deteriorare, asa ca pe peretii bisericii se aseaza chipuri noi de sfinti pictati in stil realist de catre pictorul Vladimir Lazar din or. Rezina. Trebuie sa mentionam, ca in interior, biserica este pictata in intregime astfel ca incepand de la catapeteasma clasica in cinci randuri mesterita din lemn de paltin in Romania, de-a dreapta si de-a stanga, in primul registru sunt pictati sfintii cuviosi parinti, care au pus temeliile monahizmului contemporan: Cuviosii Antonie si Teodosie din Lavra Kievo-Pecerska, Serafim al Sarovului, Siluan Athonitul, Paisie Velicicovski, Macarie Egipteanul, Paraschiva de la Iasi, Ambrozie de la Optina, Antonie cel Mare, Gherasim de la Iordan s.a.. Diversitatea nationalitatilor sfintilor reprezentati pe peretii acestei sfinte biserici intareste cu si mai multa putere universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe, ce cuprinde sub aripa ocrotitoare toate popoarele pamantului. De asemenea la intrarea in naos in partea stanga sta frumos pictata icoana Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, ce ne aminteste de trecutul glorios al neamului si tarii noastre. Cu totul deosebita este pictura de pe peretii sfantului altar, care a fost zugravit in stil neobizantin de pictorul roman Mihai Gabor din or. Gura Humorului. Bolta sfantului altar este ocupata de chipul Preasfintei Fecioare "ORANTA", adica cea care troneaza, incadrata de sfintii Vechiului Testament: psalmistul David si inteleptul Solomon. Registrul de mai jos este plin de figurile marete ale episcopilor, care au pastorit Biserica lui Hristos de-a lungul veacurilor, cum ar fi: Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopi ai Constantinopolului, Nicolae, Arhiepiscopul Mirei, Spiridon, Arhiepiscopul Trimitundei s.a.. Mai apar de asemenea sfintii arhidiaconi Stefan si Lavrentie, care cu sangele lor mucenicesc au sfintit temeliile Crestinismului.
La implinirea celor 2000 de ani de Crestinism, langa Casa Staretului s-a construit un mic paraclis, in care se pastreaza icoana Maicii Domnului cu Pruncul numita "Pocheaevskaya", daruita manastirii de un grup de crestini. Icoana este o copie fidela a celei facatoare de minuni din Lavra "Adormirea Maicii Domnului" din or. Poceaev, reg. Ternopol, Ucraina si se venereaza indeosebi la sarbatoarea de la 5 august.
Desi nu exista nici o marturie scrisa sau documente autentice, traditia spune ca Manastirea Saharna, dupa traditia timpurilor voievodale, a fost inchinata de catre intemeietorii si ctitorii ei Bisericii Sfantului Mormant din or. Ierusalim.
Relicve
Din relicvele, pe care le detine manastirea in prezent mentionam moastele (osemintele) Preacuviosului Egumen Macarie Tincu, iscusit duhovnic al sec. XX si inflacarat aparator al Ortodoxiei, precum si icoana cu chipul Fericitei Matrona de la Moscova, in care se mai pastreaza si mici particele din moastele mai multor sfinti: Cuviosii parinti din Lavra Kievo-Pecerska, cuviosul Serafim de la Sarov, sfanta Mare Mucenita Varvara, doi mucenici din Caucaz, o bucatica din piatra de pe Mormantul Domnului si o bucatica din Stejarul Mamvri. Manastirea detine si cateva icoane vechi, lucrari ale sec. XVIII si XIX: Domnul Iisus Hristos si Maica Domnului cu Pruncul dintr-o catapeteasma (nu a manastirii), Maica Domnului "Tanguirea", in care a aparut chipul Domnului Iisus, socotita facatoare de minuni, Rastignirea Domnului (curgatoare de mir), Adormirea Maicii Domnului, Sfantul Ierarh Nicolae, Sfantul Arhidiacon Stefan, Cuvioasa Paraschiva, Cuviosul Serafim de la Sarov, Mantuirorul-Mare Arhiereu si Cina cea de Taina (in catapeteasma bisericii de iarna) precum si icoane mici ale mai multor sfinti, ce se pastreaza in colectiile personale ale calugarilor. La Saharna mai gasim si o cruce din lemn de chiparis invelita in foita de argint suflata cu aur, facuta in anul 1817 si donata manastirii de niste cazaci, ce se intorceau din razboiul cu Napoleon (D. Sceglov, op.c. pag. 508). Nu se stie daca crucea a fost o prada de razboi, dar se pastreaza cu sfintenie de catre calugarii localnici. Are iscriptii in limba rusa.
Cimitirul manastirii, care alta data era mult mai mare, acum odihneste in sine osemintele boierului Nicolae Apostulopulo, pe mormantul caruia sta o cruce mare din granit negru. N. Apostolopulo (+1901) era casatorit cu fiica boierului Ioan Bogdan, Eugenia, din s. Cuhuresti si avea la Saharna o mare mosie, unde a zidit un conac de o frumusete rara. El a fost unul din cei mai darnici mecenati ai manastirii Saharna, careia i-a daruit multe icoane, podoabe de cult si alte bunuri materiale. Monumentul de pe mormantul lui a fost executat de prietenul familiei Apostolopulo, celebrul sculptor Alexandru Plamadeala. Sunt si cateva morminte recente.
Slujire
In prezent comunitatea de calugari numara 20 de persoane, dintre care 10 sfintiti slujitori ai altarului. Serviciile religioase sunt savarsite de doua ori pe zi : dimineata 6.00 - 8.30 si seara 17.00 - 19.00, in limbile romana si rusa, iar la sarbatorile mari si in greaca. In fiecare zi dupa Sfanta Liturghie - moleben la racla cu moastele Sfantului Cuviosului Macarie. In fiecare zi de vineri - Acatistul Cuviosului Macarie. Sambata, dupa Sf. Liturghie - Acatistul la icoana Maicii Domnului "Potir Nesecat", care are dar de la Dumnezeu de a vindeca patimile betiei, fumatului si narcomaniei. Joi seara, la miezul noptii, se savarseste Taina Sfantului Maslu cu Rugaciunile Sfantului Vasile cel Mare (Exorcizmele) pentru oamenii, care sufera de duhuri necurate (demonizati).
De asemenea manastirea deserveste ecleziastic cele trei sate din apropiere: Saharna, Saharna Noua si Buciusca. In manastire se oficiaza botezuri, cununii, sfintiri, panihide (rugaciuni pentru raposati) s.a.. Manastirea are 10 ha de pamant, pe care calugarii le prelucreaza cu ajutorul crestinilor din sat. In aceste 10 ha se gaseste intotdeauna loc pentru grane, legume, iar cativa ani in urma s-a plantat si ceva vita-de-vie, din care deja se produce un minunat vin de masa pentru necesitatile manastiresti. Pe langa manastire este si o mica ferma de animale, care serveste la intretinerea comunitatii. Manastirea editeaza propria publicatie de spiritualitate si gandire ortodoxa cu numele "CREDINTA NOASTRA", care apare periodic, in dependenta de donatiile ctitorilor ziarului. De asemenea, din donatii benevole a fost construit si lansat site-ul oficial al manastirii.
Staretul manastirii (parintele superior), este preacuviosul parinte Arhimandrit Adrian BACIU, originar din or. Soroca. Cu regret, manastirea nu are posibilitati de cazare.
Izvorul cu apa tamaduitoare
Nu departe de manastire, paralel cu cararea, care duce spre manastirea rupestra, puteti gasi izvorul cu apa tamaduitoare. Acest izvor a fost construit chiar langa locul unde, dupa cum spun batranii, era "Izvorul lui Vavila", izvor, care iarna avea apa foarte calda. Apa "Izvorului Minunilor" de azi, in mod miraculos ajuta multor oameni, vindecand boli sufletesti si trupesti. Din aceasta cauza langa izvor a fost construit un bazin special pentru scaldat. Si pentru ca este un izvor, care aduce oamenilor tamaduire si mari sperante, scaldatul in el presupune niste reguli aparte:
* femeile se scalda imbracate in camasi lungi sau halate;
* barbatii se scalda in chiloti sau sorti;
* imbracamintea, in care va scaldati trebuie sa fie noua sau cel putin curata;
* fiindca apa este foarte rece, copiii si batranii isi pot spala numai fata, mainile si picioarele;
* inainte de a intra in apa se rostesc rugaciuni: "Tatal nostru...", "Nascatoare de Dumnezeu Fecioara...", "Aparatoare Doamna..." sau altele, pe care le stiti;
* afundarile se fac pana peste cap de 3, 7, 9, 12 sau 40 de ori.
Viata si activitatea Preacuviosului Egumen Macarie Tincu
de la Manastirea "Sf. Treime", Saharna
(anii de viata - 1888-1969, pomenit local la 13/26 mai)
Suflet neprihanit: Copilaria
Parintele-egumen Macarie (in lume - Mihail Tincu) s-a nascut la 25 aprilie 1888, in satul Buciusca, raionul Rezina, intr-o familie de oameni credinciosi, din tata - Dimitrie si mama - Ana. Era al treilea copil in aceasta familie si se vede ca cel mai deosebit dintre ei. Se zice ca inainte de nasterea lui, mama sa avuse o revelatie, pe care a tinut-o in taina pana la sfarsitul vietii. Nimeni nu stia ce vazuse Ana, dar ea purta pecetea acestei revelatii pe chipul sau la fel ca si Preacurata Maica a Domnului Iisus Hristos.
Micul Mihail se deosebea de ceilalti copii de seama lui prin faptul ca era foarte retras, iar in ochii lui puteai citi intotdeauna un sentiment de respect si adanca plecaciune pentru Ceva divin si mai presus de lume pentru ca Dumnezeu isi alege slujitorii inca de la zamislirea lor. In familie se intampla sa fie si nastrusnic, ca un copil, dar desigur nu o facea intentionat. Astfel, atunci, cand s-a facut bun de lucru, era luat la treaba prin gospodarie. Numai ca nu intotdeauna era de gasit, pentru ca isi mesterise singur din ce gasise ceva de tipul cadelnitei, cu care mergea prin ograda si cadea cantand cantari, pe care le auzea duminica la biserica. Tatal lui il certa pentru asta si chiar ii mai dadea cate o palma, la care copilul raspundea cu un zambet nevinovat: "O sa vedeti voi cum o sa-mi sarutati maina." Aceste cuvinte il faceau pe tatal lui tot timpul sa rada si ii alungau necazul. Cand a mai crescut, Mihail iubea foarte mult sa citeasca, deprinzand astfel destul de repede invatatura cartii. Mergea intotdeauna cu mama sa la biserica, unde ii placea foarte mult, dar indoita ii era bucuria, cand impreuna cu parintii lui mergeau la Saharna. Cu toate ca acest drum il faceau de cele mai dese ori pe jos, Mihail, acest suflet neprihanit, era de neobosit, pentru ca acest drum il ducea la manastirea, pe care o iubea foarte mult. Era frapat si adanc miscat de tot, ce gasise aici: muntii inalti, care din trei parti ascundeau manastirea de lume si galagia ei, izvorul cu apa rece si gustoasa, schitul cu biserica din stanca, bisericile frumos impodobite si cantarile melodioase ale calugarilor localnici. Indragise acest loc si poate de aceea il vedea in visurile sale ca pe un colt de rai, binecuvantat de Dumnezeu.
Alegerea in unire cu vointa: Primii ani de manastire
Crestea... si odata cu varsta, se marea si dorul de manastire. Cand implineste 12 ani, acest dor navaleste afara si el ii roaga pe parintii lui sa-l duca la manastire. Singuri parintii au ramas mirati de alegerea facuta de copil si nu erau siguri, ca el anume asta doreste, pentru ca era foarte mic. Insa exemple vii le slujeau miile de tineri din istoria mantuirii noastre, care de mici erau alesi pentru o viata virtuoasa. De ce asa de tineri? Pentru ca sa nu se atinga stricaciunea de sufletele si trupurile lor feciorelnice, ca sa fie niste jertfe curate si bineprimite de Dumnezeu, ca sa poata completa acea ceata de ingeri razvratita, cand Universul era doar un plan al Creatorului. La indelungatele si fierbintile rugaminti ale tanarului doritor de nevointe, parintii lui au incuviintat acest lucru (mai tarziu si tatal lui se face calugar, primind numele Daniil).
Erau ei, parintii, de acord, dar nu depindea acest lucru doar de ei. Au incercat. Era anul 1900, cand manastirea era condusa de parintele-egumen Iosif, iar Biserica Ortodoxa din tara noastra il avea ca arhipastor pe Episcopul Iacov Piatnitki. Dupa cum era de asteptat, cererea le-a fost respinsa, principala cauza fiind varsta frageda. Mihail s-a intristat foarte mult si ca un copil a primit foarte dureros acest refuz, dar nu s-a deznadajduit. A incercat o data si inca o data si era gata sa incerce la nesfarsit, pentru ca dorinta vietii de manastire ii ardea pieptul si nu putea face nimic. Minunate erau si cuvintele, pe care el le adresa staretului pentru a fi primit (din ele putem deduce ca copilul era bine cunoscut cu Sfintele Scripturi). Se simtea, ca ele izvorasc dintr-o sincera si poate si copilareasca, dar nevinovata dorinta de slujire Domnului si Sfintei Lui Biserici.
Intr-una din discutiile, pe care le-a purtat cu Mihail, staretul Iosif i-a spus cu blandete: "Crede-ma pe mine, fiul meu, ca greu si cu anevoie este a duce sarcina calugariei, esti foarte tanar. Dupa a mea parere, este cu neputinta a duce tie greutatea postului si a rabda ispite de la diavol. Mi-e frica ca in locul mantuirii sufletesti, vei indragi ceva lumesc, de care vrei sa te lepezi acum. Atunci al tau inceput bun nu-ti va fi de folos, ci mai degraba spre paguba, caci scris este "Nici unul, care pune mana pe plug si se uita indarat, nu este potrivit pentru Imparatia lui Dumnezeu"(Luca IX, 62)". Spre mirarea staretului, tanarul i-a raspus cu lacrimi in ochi: "Parinte cuvioase, oare nu despre mine a spus Stapanul Hristos " ...pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara", deci acum vin si eu catre Milostivul Dumnezeu, care prin tine vrea sa ma mantuiasca si pe mine".
Vazand intelepciunea copilului, staretul Iosif i-a raspuns: "Alegerea ta sa fie in unire cu vointa ta".
Mare a fost bucuria tanarului, ca a fost primit la ascultare in Sfanta Manastire din Saharna si de la bun inceput a indeplinit cu supusenie si bucurie toate ascultarile, care i-au fost incredintate: la trapeza, la brutarie, la prescurarie, la strana s.a.. Fiind smerit si binevoitor, a castigat in scurt timp bunavointa tuturor locuitorilor manastirii. El iubea foarte mult slujbele bisericesti. Smerenia, curatenia sufleteasca si tacerea il infrumusetau pe tanar. Tot timpul era alaturi de ceilalti frati si la ascultare, si la masa, ca sa nu se arate mai postitor sau mai rugator ca ceilalti. Pentru aceste virtuti si pentru multe altele, care infloreau in sufletul lui, a fost inaintat pentru a fi tuns in cinul monahal.
Puteti veni oricand...: Ascultarea de duhovnic
Astfel, Mihail depune Voturile Monahale si este tuns in monahizm cu numele MACARIE, in cinstea si sub ocrotirea cereasca a Preacuviosului Macarie Egipteanul. Devenind calugar, parintele Macarie si-a inmultit virtutile, cu care se impodobise, demonstrand catre toti nemarginita dragoste si rabdare. In curand tanarul calugar a fost hirotonit diacon si preot, devenind astfel un ravnitor slujitor al sfantului altar. Odata cu hirotonirea in preot ii revine si misiunea de a predica Cuvantul Domnului de pe amvon, ceea ce p. Macarie facea cu toata dragostea si daruirea. Datorita acestui fapt, a inceput sa fie cautat de lume pentru a le spune un cuvant de invatatura si folos, nemaivorbind de fratimea manastirii, care sorbea fiecare cuvant rostit de el, fie unul de invatatura, fie o mustrare sau o mica lauda.
Observand acest lucru, conducerea manastirii ii incredinteaza nobila, dar nu usoara misiune de duhovnic. Parintele Macarie primeste cu smerenie aceasta noua ascultare dupa cum le primise pe toate celelalte si ia pe umerii lui slabiti de post si nevointa aceasta cruce. De acum incolo usa chiliei sfintiei sale avea sa fie deschisa permanent pentru toti cei ce aveau nevoie. Parintele primea cu egala dragoste pe toti cei ce i se adresau: tarani, nobili, ostasi, tineri, batrani. Pentru toti el este apropiat, pe toti ii intalneste cu blandete parinteasca ca un adevarat FIU AL MINGAIERII. Parintele le spunea: "Puteti veni oricand, cand sunteti liberi si doriti sa-mi marturisiti ceva". Si cand nu ar fi venit "copiii" lui, dimineata sau seara, sau in timpul de odihna, niciodata nu l-a vazut nimeni nemultumit ori necajit. Anume cand indeplinea functia de duhovnic, parintele Macarie a inceput sa citeasca rugaciuni pentru bolnavii ce sufereau de duhuri necurate. Ii aduna pe toti sub castanul din fata bisericii de vara si pleca smerit genunchii pentru toti cei suferinzi. Si tot cam de pe atunci au inceput minunile si tamaduirile, pe care parintele, din smerenie, nu le recunostea ca s-ar fi intamplat datorita rugaciunilor lui.
El spunea tuturor: "A venit boala, pentru ca s-a racit rugaciunea, iar daca v-ati rugat fierbinte, a venit si vindecarea". Astfel parintele nu-si atribuia nici una din vindecarile, care se petreceau cu oamenii ce i se adresau. Insa oamenii demult facusera din el un sfant in cuvant si in fapta. Credinta fierbinte in Domnul, adanca smerenie, mintea luminata de intelepciunea Scripturilor, virtutea duhovniceasca acumulata in discutiile sale purtate cu oameni de diferite varste si cinuri - toate acestea ii dadeau cuvantului cuviosului parinte putere, incredintare si adesea prevedere a celor ce aveau sa se intample. Pentru meritele sale in fata Sfintei Bisericii, parintele Macarie a fost decorat cu titlul de "egumen", pe care l-a purtat cu cinste pana la sfarsitul vietii.
In acele timpuri Biserica traia o perioada tensionata si peste tot aveau loc schimbari. Manastirea Saharna si-a schimbat de cateva ori statutul, devenind "manastire de maici", in timpul careia calugarii au fost trimisi in alte manastiri, care functionau. Parintele Macarie s-a retras si el mai intai la Manastirea Noul-Neamt, apoi la Suruceni. Dar dorul dupa manastirea de metanie il macina si nu avea liniste duhovniceasca nicaieri. Cu incuviintarea Administratiei Eparhiale el se reintoarce la Saharna in calitate de parinte-duhovnic al maicilor, care locuiau aici. La fel ca si printre calugari, parintele nu slabea in rugaciune si milostenie, slujind zilnic Sfanta Liturghie, marturisind si impartasind, botezand si invatand ...
Cu hristos pe Golgota: Anii de prigoana
Dar asupra Bisericii lui Hristos se abateau norii negri ai necredintei si intr-un fel parintele stia acest lucru, dar il astepta destul de linistit, incredintandu-si viata Bunului Mantuitor. Prin anii *50 a fost transferat pentru un timp cu slujba la Manastirea Cuselauca, unde l-a si ajuns viforul ateismului.
Ne povestesc maicile nevoitoare de la Cuselauca:
"Era iarna. Parintele Macarie slujea sfanta slujba, cand in biserica au navalit ostasii in numar ca de treizeci. I-au poruncit sa iasa impreuna cu ei. Maicile, care asistau la slujba tremurau de frica si plangeau inadusit. Parintele, senin la chip, i-a urmat. Nici macar n-a dovedit sa se imbrace. Maicile ii rugau pe soldati sa-l lase, dar ei erau de neinduplecat. In fata bisericii asteptau saniile. In una din ele a fost imbrancit si parintele Macarie. Alergau maicile din urma plangand si rugandu-i sa nu-l duca, dar in zadar. Saniile au disparut dupa colt. Dar mare este puterea Domnului pentru slujitorii sai. Soldatii erau beti si nu prea manuiau bine haturile asa ca la un colt s-au rasturnat. Din repezeala parintele a fost aruncat intr-un morman de omat ceva mai departe, iar soldatii in mare invalmaseala si ametiti, nu i-au observat lipsa, au urcat si dusi au fost. Parintele Macarie, descult, pentru ca isi pierduse si incaltamintea, a fugit inapoi la manastire. Cat de fericite eram, cand l-am vazut."
A mai slujit ceva timp acolo, dar s-a intors iarasi la Saharna pentru a bea paharul amar al prigoanei pana la urma cu maicile sale, la bastina sa. Au venit insa timpuri grele si pentru Manastirea Saharna. In anul 1964 a fost inchisa si la putin timp, transformata in spital de psihiatrie. Dupa inchidere, parintele Macarie a mai trait vreo doi ani intr-un bordei la marginea satului. Tineau oamenii la el si nu vroiau sa-l lase sa plece. Acolo, in acel mic bordei, pe furis, noaptea, boteza, cununa, invata oamenii Cuvantul Adevarului. Parintele urca zilnic impreuna cu Hristos dealul Golgotei, suferind impreuna cu El si bucurandu-se de aceasta partasie cu Mantuitorul lumii. Cu toate ca era in varsta, autoritatile sovietice il impuneau sa iasa la lucru impreuna cu ceilalti: la scos piatra din cariere, la facut drumuri sau la alte lucrari colective. Cadea adesea sleit de puteri incat era dus pe maini acasa. Il vedeau oamenii cum se chinuie si fiindu-le drag, faceau lucrul pentru el, lasandu-l sa se ingrijeasca de cele ale sufletului. Dar conditiile grele de viata si torturile autoritatilor l-au culcat la pat. Din cauza bolii si slabiciunii, el se retrage in satul sau de bastina, in casa surorii sale, Ana.
In noaptea dintre 22 si 23 aprilie 1969 parintele Macarie, inconjurat de cei apropiati si de fiii duhovnicesti, isi da cu pace sufletul in mainile lui Dumnezeu rostind cu smerenie: "Slava Tie, Doamne...". Povara i-a cazut de pe umeri, s-a linistit, s-a luminat la chip. A murit impacat cu sine si cu Dumnezeu. Nu va mai simti durere sau osteneala. De durere vor avea parte de acum fiii lui duhovnicesti, care se lipsisera de un asa "tata". A fost inmormantat in cimitirul satului, langa mormantul mamei sale la 25 aprilie. Mai tarziu, din cauza inundatiilor raului Nistru, pe malul caruia se afla satul, acesta din urma s-a ridicat mai sus, se formeaza un cimitir nou, iar trupul Cuviosului Parinte ramane sa zaca in cimitirul vechi. Dar dupa moartea sa el continua sa traiasca in inimile celor, pe care ii pastorise atatia ani si care la randul lor nu l-au uitat. Spre mormantul parintelui se batatorise cararusa lasata de pasii recunostintei omenesti. Mergeau oamenii la el ca la unul viu, tot cu scarbe si necazuri si tot ca de la unul viu primeau si alinare.
La mormant mereu ardea candela cu untdelemnul multumirii. Anume acesti oameni au fost primii, care au pus pietre de temelie la procesul de canonizare a parintelui si care avea sa aiba loc mai tarziu. Ei, inconstient, si-au adus aportul la munca depusa de traitorii manastirii in dorinta de a avea un sfant ocrotitor.
Fericimu-te pe tine, cuvioase: Canonizarea
In anul 1991 Manastirea Saharna este redeschisa si cu multe greutati isi reincepe activitatea sa pastorala, hranind sufletele credinciosilor si ridicandu-se incet din ruini. Erau timpuri grele, cand era lipsa de toate cele necesare, dar Domnul avea grija, iar Preasfanta Fecioara Maria nu si-a lasat gradina nelucrata. Incetul cu incetul s-a adunat fratime. Se muncea din greu pentru a restabili frumusetea de odinioara a manastirii. Acum manastirea era mai degraba un santier, dar nu se uita nici de rugaciune, savarsindu-se zilnic slujbele randuite de Sfanta Biserica. De la crestinii din sat fratimea manastirii a aflat despre parintele Macarie si viata sfanta, pe care a dus-o. Arzand de dorinta de avea ocrotirea deosebita a unui sfant asupra manastirii si in semn de respect fata de truda de pe ogorul duhovnicesc a cuviosului parinte, administratia manastirii a facut un demers catre IPS Mitropolit al Chisinaului, VLADIMIR, cu rugamintea de a dezgropa ramasitele pamantesti ale parintelui si a le aduce in manastire. Primind aceasta binecuvantare, au purces la dezgropare si mare le-a fost mirarea si bucuria cand au gasit pe sfantul neputred. Au adunat cu grija sfintele lui moaste si le-au adus in manastire. S-a inceput procesul de canonizare (introducere in randul sfintilor), care a durat ceva timp. In sfarsit s-a asezat data canonizarii - 21 decembrie 1995. Era o zi frumoasa de iarna, iar curtea manastirii era plina de lume venita din diferite colturi ale tarii si chiar din tarile vecine (Ucraina si Romania), care vroiau sa asiste la acest mare eveniment. S-a slujit Sfanta Liturghie arhiereasca dupa care parintelui i s-a oficiat ultima panihida si i s-a citit actul de canonizare locala cu titlul "Preacuviosul Macarie de la Saharna". Ca zi de pomenire s-a asezat ziua de 13/26 mai. In noaptea dinainte de canonizare IPS Mitropolit Vladimir avuse un vis, in care i s-a aratat Cuviosul Macarie, care i-a spus ceva, mai apoi s-a intors, iar pe spatele lui Mitropolitul i-a citit viata. Inalt Prea Sfintitul a povestit a doua zi acest lucru, care a intarit si mai mult credinta noastra in puterea sfantului si bunavointa, pe care o aflase acesta inaintea lui Dumnezeu. De la canonizare si pana astazi continua minunile si vindecarile de la racla cu moastele Cuviosului Macarie. Fiecare din cei ce se apropie cu credinta primesc ajutorul si ocrotirea sfantului parinte.
Cuviosul Macarie de la Saharna este primul sfant canonizat local in Biserica Ortodoxa din Moldova postsovietica. Speram sa fie un inceput bun, iar acest sir, inceput de Cuviosul Macarie, sa continue.
Speranta, rugaciune, tamaduire...: Marturii
La racla cu moastele Sfantului Macarie multi oameni, rugandu-se, primesc tamaduiri si ajutorari de tot felul. Aici se vindeca atat neputintele si necazurile sufletesti, cat si cele trupesti. Toate minunile si vindecarile se savarsesc spre slava Bunului Dumnezeu si cinstirea Cuviosului Macarie. Iata doar cateva marturii ale oamenilor, care l-au cunoscut personal si ale celor, care au fost ajutati de el atat in viata, cat si dupa ce a adormit intru Domnul.
Am supravietuit datorita rugaciunilor lui
Shimonahia Tavifa Taralunga (nascuta la Echimauti, r-nul Rezina):
"Cand eram mica veneam adeseori la Manastirea Saharna impreuna cu parintii mei, pentru a ne ruga, pentru a ne marturisi si impartasi. Ne erau dragi aceste locuri si pentru ca aici traia parintele Macarie, care ajuta foarte multa lume, iar odata ne-a ajutat si pe noi. Eram multi copii la parinti si vremurile erau grele. Aveam o vacuta, care ne hranea pe toti, dar s-a imbolnavit. Numai ce nu a facut mama: si medicul l-a chemat, si leacuri i-a dat, totul in zadar. Atunci ultima nadejde am pus-o in parintele Macarie. Mama mi-a dat niste tarate si m-a trimis la manastire. Am mers la parintele Macarie si l-am rugat sa ne citeasca niste rugaciuni pentru vacuta noastra ca sa se faca sanatoasa. Dupa ce a citit, mi-a poruncit sa postim si sa ne rugam. Am hranit vaca cu taratele asupra carora s-a rugat parintele si ea s-a facut sanatoasa. S-a facut sanatoasa si ne-a crescut, ne-a crescut datorita rugaciunilor lui. Bogdaproste, parinte Macarie!"
Bolnav, dar ne-a ajutat
Agafia Durbala, locuitoarea satului Saharna Noua:
"Pe parintele Macarie la fata nu-l tin minte foarte bine, eram tanara si cu capul in nori si apoi au si trecut multi ani. Tin minte numai un moment. Nascusem o fetita si trebuia s-o botez. In satele dimprejur toate bisericile erau inchise, asa ca ne-am hotarat sa mergem la Buciusca, la parintele Macarie. Era iarna anului 1967, o iarna tare grea, cu mult omat. Ne-am dus la Buciusca pe Nistru, caci drumurile erau infundate. Parintele traia la sora lui, Ana. Cand ne-am dus, la el mai erau niste crestini, care venisera sa se cunune, asa ca am asteptat. Nu tin minte cum citea sau cum arata, dar tin minte ca avea mainile si picioarele tare umflate. Era bolnav, sarmanul, dar asa ne-a ajutat.
Acum, cand este sfant, uitandu-ma la icoana lui, mi-l amintesc foarte bine si ma bucur ca Anisoara noastra a fost botezata de un sfant al lui Dumnezeu."
Gluma profetica
Vera Cojocaru, locuitoarea satului Saharna Noua:
"Eram prin clasa a treia, cand l-am cunoscut pe parintele Macarie. Fiind copil nu am atras atentia la altceva, decat ca avea parul impletit gata si ca un copil ma intrebam cine i-o fi impletit gatisoara ceea frumoasa. Mama mea insa avea o matusa, pe nume Paraschiva, care traia in satul din vale si la care foarte des se ducea parintele Macarie, mai ales la sezatori. Odata, imi povestea ea, se facuse sezatoare si toate lucrau, iar parintele le povestea cand o istorioara duhovniceasca, cand o pataranie, ca sa-i mai dezmorteasca.
Au invelit ele pe sul, au dat prin ita, apoi prin spata si cand sa termine, parintele Macarie s-a pregatit sa plece. Ele se intristasera, ca pierdeau un sfatuitor asa de bun, insa la iesire parintele le zise: "O sa faceti totul din nou". Crezand ca parintele glumeste, ele si-au cautat de treaba, dar asa si a fost. Cand iaca-iaca lucrul era gata, au observat ca incurcasera o ita si a trebuit sa faca totul de la inceput. Tot mama imi spunea, ca parintele era tare glumet. El l-a botezat pe baiatul meu, Pavel. Cand am mers sa-mi citeasca molitfa, era tare slabut si alb la fata. Cu greu, dar mi-a citit."
Tamaduire si facultate
Ecaterina S. din loc. Ghidighici, Chisinau,
absolventa a Facultatii de Teologie Ortodoxa,
Universitatea Craiova, Romania:
"In vara anului 1998 pe fata mi-au aparut niste rani (coji groase de culoare inchisa) acoperind ambii obraji. Am consultat mai multi medici dermatologi din Chisinau, dar nu a dat nici un rezultat, ei neputand nici macar sa stabileasca ce fel de boala este si care este cauza aparitiei. Unele tratamente urmate au agravat si mai mult starea de sanatate. Incepea sa ma cuprinda deznadejdea, pentru ca de 2 ani ma chinuia aceasta boala si eram respinsa si de prieteni, si de cunoscuti, eram evitata si pe strada, pentru ca tuturor le era frica sa nu se molipseasca. Chiar la o frizerie am fost rugata sa parasesc salonul. Imi era foarte greu.
In primavara anului 2000 am venit la bunica, care locuieste in Saharna si care m-a sfatuit sa merg la manastire cu boala mea. Timp de cateva zile am fregventat slujbele la sfanta manastire, avand ocazia sa ma inchin la moastele sfantului Macarie. In ultima zi inainte de plecarea mea din Saharna m-am inchinat sf. Macarie, fiind cu totul deznadajduita. In aceeasi seara, in timpul rugaciunii, ranile de pe obraji au inceput sa se descojeasca, lasand fata curata, fara nici un semn, de parca nici nu fusesem bolnava timp de doi ani.
Vrednic de mentionat este si faptul, ca cu rugaciunile Preacuviosului Macarie, in vara aceluiasi an am reusit sa intru la Facultatea de Teologie de la Universitatea Craiova, desi eram studenta la un colegiu cu profil economic. Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai! Lauda mare Domnului si cinste Sfantului Macarie, care m-a ajutat!"
Batranelul din icoana
Ioan V. din Orhei:
"Pe neasteptate am inceput sa ma simt rau, iar medicii la care ma adresam imi spuneau, ca, din punct de vedere medical, sunt deplin sanatos. Ziceau ei, medicii ce ziceau, dar mie tot rau imi era. Am auzit de manastirea Saharna si am hotarat sa merg. Aici am fost bine primit, dar necaz! In biserica nu putem sta, tremuram, ma scutura o putere nevazuta. Umblam prin ograda manastirii fara rost. La poarta m-a intalnit un batranel, care m-a intrebat de ce umblu. I-am zis ca am venit sa ma tamaduiesc, dar iata nici de rugat nu ma pot ruga, nici la biserica nu ma pot duce si nu stiu ce sa fac. El m-a blagoslovit si m-a trimis acasa zicandu-mi, ca sunt sanatos. Eu m-am mirat, dar l-am ascultat si ... minune! Ajungand acasa m-am simtit deplin sanatos si plin de puteri.
M-am hotarat sa merg inapoi la manastire pentru a multumi lui Dumnezeu si intrand cu usurinta in biserica am vazut un sicriu, iar langa el o icoana. De pe icoana ma privea cu blandete (!!!) acel batranel. Atunci am aflat, ca acesta este Sf. Macarie si ca inca pe multi ca mine i-a ajutat. Multumesc."
Marul minunat
Elena S., satul Stohnaia, Rezina:
"Tatal meu imi povestea ca cand era tanar, chiar imediat dupa nasterea mea, s-a imbolnavit de ceva, ce medicii nu puteau lecui, asa ca a hotarat sa apeleze la ajutorul Bisericii. In zona, parintele Macarie de la Saharna se bucura de o autoritate foarte mare, fiind vestit prin rugaciunile pentru bolnavi, pe care le savarsea. A mers la manastire in ziua, cand stia ca parintele se roaga pentru cei bolnavi. A stat la rugaciune, iar cand toti mergeau pentru a se inchina sfintei cruci si pentru a saruta preaobosita mana a parintelui, el i-a intins un mar. Tatal meu a fost putin mirat, ca din toti oamenii prezenti la rugaciune, parintele Macarie a ales sa-i dea anume lui marul, dar a multumit si l-a luat. Parintele i-a poruncit sa-l manance, cand va fi aproape de casa. Tot drumul s-a gandit le marul, pe care il tinea in mana, iar cand a ajuns aproape de casa, l-a mancat. Spre seara a fost cuprins de un somn molesitor, iar dimineata, cand s-a trezit, era deplin sanatos. A mers si la multumire si a dus si pe altii la parintele."
Indrazneste, fiica...
Eudochia M. din orasul Chisinau:
"Ca oricare om putin credincios, pentru a mea mantuire (asta avea s-o descopar mai tarziu) m-am imbolnavit. Medicii nu erau in stare sa ma ajute. Pe tot corpul aveam niste rani, care se cicatrizau inchistandu-mi trupul in coji de culoare inchisa. Sufeream foarte mult. Am inceput a merge pe la manastiri si biserici cautand usurare si sperand la tamaduire. Din mila lui Dumnezeu am ajuns si la Saharna, afland despre Cuviosul Macarie. Am indraznit si am cerut de la preotul de serviciu putin untdelemn sfintit la moastele sfantului. Am facut rugaciune si m-am uns. S-a intamplat ca am mai ajuns o data la Saharna si iarasi am cerut untdelemn. M-am uns, dar ... Cand am venit pentru a treia oara la manastire, mi-a fost rusine sa mai cer ulei sfintit si am plecat acasa fara el.
Noaptea am visat ca a venit la mine Sfantul Macarie si m-a certat pentru ca nu am indraznit sa cer mila lui. "Daca te mai ungeai inca o data cu acel untdelemn, te vindecai", mi-a spus el. Mi-am luat inima-n dinti si am plecat la Saharna cu un profund sentiment de frica. Am luat uleiul sfintit, m-am uns a treia oara si dupa cuvantul sfantului a fost. Ranile s-au uscat si au cazut. Mila lui Dumnezeu si ajutorul Sfantului Macarie!"
Schimbare radicala
Agafia Rusu, Chisinau:
"Pot sa spun ca Cuviosul Macarie ne-a schimbat radical viata, mie si copiilor mei, precum si altor oameni. Sotul meu, ca si mine in trecut, era necredincios. Poate e prea aspru spus, dar eu cred ca daca nu-ti exteriorizezi sentimentele religioase prin participarea la sfintele slujbe si in general la actele de cult, atunci poti sa zici ca esti necredincios. De Manastirea Saharna am aflat recent, datorita moastelor sfantului Macarie, care odihnesc aici. De la bun inceput am avut mare evlavie catre el si venind, tot timpul il rugam pentru revenirea la credinta a sotului meu. Sa stiti ca rugaciunile mi-au fost ascultate, pentru ca acum sotul meu merge singur la biserica, la manastire, tine post, iar in familie totul este bine. Multumesc parintelui Macarie precum si tuturor calugarilor ce se nevoiesc la Saharna."
V-am adus de fata doar cateva marturii ale celor tamaduiti si mangaiati de Cuviosul Macarie. Dragi credinciosi! Daca cineva dintre dvs. a fost ajutat in mod minunat de sfinteniile manastirii noastre, va rugam, nu ezitati sa ne informati si pe noi, pentru a vesti in toata lumea marea mila a lui Dumnezeu, ce a daruit-o manastirii Saharna si smeritei noastre tari.
Va dorim sanatate si prosperare duhovniceasca.
