Intemeierea Manastirii
La poalele codrilor falnici, pe un loc linistit si pitoresc, unde izvoarele murmura enigmatic, prin binecuvintarea Bunului Dumnezeu, in anul 1678 si-a inceput activitatea un nou locas sfint, purtind numele ocrotitoarei Moldovei – Preacuvioasa Parascheva. Fondatorul manastirii este considerat a fi boierul moldovean, serdarul Mihalcea Hancu.
Mihalcea Hancu este cunoscut ca una dintre personalitatile remarcabile ale Moldovei medievale. Numele sau incepe sa fie cunoscut odata cu evenimentele din 1671, cind este amintit ca si conducator al rascoalei locuitorilor din judetele Orhei, Soroca si Lapusna. In anul 1674, Mihalcea Hancu, de acum un cunoscut boier de tara, este arestat, iar rudele sale au fost nevoite sa plateasca bani grei pentru rascumpararea lui de la turci.
Exista multe legende despre enigmaticul loc. Insa cea mai plauzibila versiune a legendei ne relateaza urmatoarele:
Hancu, avind nevoie de o armata cit mai mare pentru a-l detrona pe domnul Gheorghe Duca, a primit ajutor de la o ruda de-a sa – serdarul Apostol Durac, iar mai apoi si de la cleherul Constantin Sorocean, caruia ii promisese mina fiicei sale.
Apropiindu-se ziua casatoriei, Elena Hancu a refuzat sa se marite cu aliatul tatalui sau, fugind de la casa parinteasca si ascunzindu-se in padurea de linga conacul boieresc. Slugile boierului, care au fost insarcinate sa o caute au gasit-o intr-o pestera, in care aceasta a petrecut toata iarna. Auzind aceasta veste, tatal ei – stolnicul Mihalcea Hancu, a venit la ea rugind-o sa iasa din pestera. Fiica a acceptat, doar cu conditia, ca va iesi numai dupa ce va auzi dangatul clopotelor unei biserici. In aelas moment, Mihalcea Hancu a dat porunca sa se construiasca linga vizuina in care statea fiica-sa o biserica. Ulterior ea si-a inchinat viata in slujba Domnului, calugarindu-se si primind numele de Parascheva.
Initial manastirea Hancu, cu hramul Preacuvioasei Parascheva, a fost intemeiata ca schit de maici, avind si un duhovnic.
Dupa cinci ani de la fondarea manastirii, Mihalcea Hancu afla, ca Gheorghe Duca, pe atunci domn al Munteniei, se afla in tratative cu Poarta Otomana pentru un nou termen de conducere a Moldovei. Atunci el se hotaraste sa imparta mosiile si averea intre copii sai. El intocmeste actul de danie manastirii, in care se afla fiica sa.
Actul de donatie a mosiei lui Mihalcea Hancu este intocmit la data de 9 decembrie 1678. Documentul original se pastreaza in doua exemplare, unul in grafie slavo-chirilica si al doilea in caractere slavo-romane in fondul Arhivei Nationale a Republicii Moldova.
Inceputurile convietuirii
Dupa aproape 40 de ani de la intemeierea acestui asezamant monahal, in anul 1715 domnitorul Nicolae Mavrocordat a inchinat acest schit Patriarhiei din Alexandria, insa peste un an urmatorul domn al Moldovei - Mihail Racovita, anuleaza aceasta hotarire.
Mai apoi, in urma invaziilor in Moldova, tatarii au incendiat si au distrus biserica si cladirile aferente si au ruinat complet schitul. In urma acestor groaznice evenimente, maicile au fost nevoite sa paraseasca schitul.
La sfarsitul anilor 60 ai secolului XVIII nepotul lui Mihalcea – Lupul Hancu, care pe timpul domniei lui Mihai Racovita devenise unul din cei mai avuti boieri ai Moldovei, il roaga pe ieromonahul Varlaam de la manastirea de calugari din Varzaresti, sa revigoreze viata monahala la schitul de pe proprietatea sa. Astfel, din 1757, documentele de arhiva ne atesta prezenta in schit a mai multor vietuitori.
Intre anii 1870-1872 ieromonahul Varlaam impreuna cu citiva monahi impodobesc imprejurimile schitului cu gradini si livezi, repara chiliile si schitul, iar cu sprijinul si aportul financiar al boierului Lupu Hancu, acestia mai construiesc inca o biserica.
Din pacate, din aceasta perioada a existentei Manastirii, sint cunoscute, pina acum, doar, foarte putine date. Speram ca pe parcurs, cu ajutorul cercetatorilor de la Arhivele Statului, sa putem prezenta un tablou elocvent al acestei perioade.
Perioada a doua - Manastirea de monahi
In anul 1784 staretul manastirii Egumenul Varlaam al II-lea construieste citeva chilii pentru calugari si o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnul”.
Intre anii 1792-1802 functia de staret este preluata de ieromonahul Sava care era originar din Bulgaria. Deoarece s-a marit numarul calugarilor, in acest timp, s-au mai construit inca niste chilii.
In anul 1802 staret a fost ales egumenul moldovean - Iezechil. El a reconstruit biserica de iarna, care era inca din lemn, si a schimbat catapeteasma din biserica de vara.
Este necesar de a sublinia faptul, ca pina in anul 1808 in posesia schitului se afla toata averea mostenita de la familia Hancu. In perioada cind obstea monahala era condusa de staretul Iezechil se remarca primul incident mai grav, de dupa navalirea tatarilor, care a fost provocat de capitanul Stefan Catarjiu. Acesta a intrat miseleste pe mosia manastirii insusindu-si un lot insemnat de pamint. Cu alta ocazie el a spus calugarilor, ca nu va restitui acest pamint, pe care-l ocupase, intr-acelasi timp continuind sa taie padurea in propriul folos. Din acesta cauza, la 8 septembrie 1804, calugarii inainteaza catre Divan prima plingere privind insusirea abuziva a pamintului obstii, care a fost solutionata, la inceput, in favoarea manastirii. Desi au avut cistig de cauza, de aici, totusi, incepe un lung sir de procese ce vizeaza pamintul manastirii Hancu.
Un eveniment de cotitura in istoria Manastirii Hancu este legat de anul 1816 cind, din cauza cresterii numarului de vietuitori, prin hotarirea Mitropolitului Chisinaului si al Hotinului Gavriil Banulescu-Bodoni, Schitul Hancu devine Manastire.
In anul 1816 -1819 staret al manastirii este ales un moldovean de origine si anume egumenul Antonie.
In anul 1817 toti calugarii din manastirea Hancu erau moldoveni. Din 1819, in manastire se remarca prezenta a trei monahi rusi refugiati de pe timpul imparatesei Ecaterina II-a.
In acei ani, dupa datele de arhiva, gospodaria manastirii era constituita din: 768 oi, 40 berbeci, 20 berbecuti, 242 mieluti mici, 22 boi, 39 vaci, 6 cai, 33 tapi.
In anul 1819 este ales un staret de origine rusa – Egumenul Sinisie. Sub conducerea sa Manastirea Hancu devine prima asezare monahala din Basarabia unde s-a introdus oficial viata de obste.
Mai apoi, in 1821 Mitropolitul Gavriil il numeste pe arhimandritul Sinisie supraveghetor asupra manastirilor si schiturilor, cu sarcina sa introduca in toate manastirile „viata de obste”. Ulterior el devine eclisiarhul Mitropoliei din Chisinau.
In anul 1821 staret al manastirii Hancu este numit ieromonahul Arsenie. Ieromonahul Arsenie, moldovean de origine, nascut intr-o familie de preot, a absolvit seminarul din Cernauti cunoscind limbile rusa, germana, romana si poloneza. Pe parcursul staretiei acesta ocupa funtia de protopop al manastirilor din Basarabia.
Din 1827 pina 1830 staret al manastirii Hancu este numit Egumenul Silvestru. El a fost rus de origine, dar se spune ca, stia bine si limba “moldoveneasca”.
Staretii Manastirii
Cel mai deosebit staret al manastirii este considerat a fi ieroshimonahul Dorotei. Acesta a condus manastirea de la 8 iunie 1832 pina in anul 1843.
Pe linga faptul, ca staretul Dorotei este considerat cel mai de seama conducator si Egumen al Manastirii Hancu, el a fost si unul dintre cei mai activi slujitori ai bisericii ortodoxe in Basarabia, in timpul pastoririi Arhiepiscopului Chisinaului si a Hotinului Dimitrie (Sulima). Intre anii 1832-1840 fiind de asemenea, protopop al manastirilor din Moldova, el alcatuieste niste “instructiuni” privind buna rinduiala calugareasca, in continutul lor fiind prezente drepturile si obligatiiile: staretului, soborului, duhovnicului, eclesiarhului, iconomului si ale altor functii de administratie in manastire.
Continuindu-si opera creatoare, ieroschimonahul Dorotei a construit pe locul bisericii din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”,in anul 1784, o alta biserica, din piatra deja, destinata pentru oficierea serviciului divin in timpul iernii. Lucrarile de constructie au continuat din 12 noiembrie 1838 pina pe 25 august 1841 cind a fost sfintita biserica.
Pe teritoriul manastirii, linga biserica a fost construita o cladire, acoperita cu sindrila, ce includea 12 chilii pentru frati, cu trei pridvoare. Manastirea mai avea sase case separate, cu cite patru chilii fiecare. Acolo se mai afla si o trapeza cu o brutarie, acoperita cu sindrila, separata de celelalte constructii. Pe linga manastire se aflau hambare, distilerie, ateliere de timplarie, fierarie, etc. In jurul manastirii se mai aflau cinci fintini arteziene, unde apa curgea prin niste tevi subterane, facute din lut ars, cu lungimea de 300 stanjeni. Aria constructiilor se largea simtitor deoarece si numarul celor care veneau la ascultare in Manastirea Hancu, crestea zi de zi. In aceasta perioada Manastirea Hancu devine una din cele mai mari si vestite manastiri din Moldova.
La 23 aprilie 1843 staret al manastirii devine egumenul Inochentie, care, pina in 1848, ocupa totodata functia de protopop al manastirilor din Moldova. Pentru largirea gospodariei manastiriresti el a cumparat in comuna Iurceni 6 desetine de vie.
Pe timpul staretului Inochentie, in manastire isi duceau traiul 20 monahi si 20 ascultatori (anul 1847).
La 13 noiembrie 1848 staret al Manastirii Hancu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus manastirea pina in 1851. In aceasta perioada creste si mai mult numarul calugarilor ajungind la 38 de vietuitori: un egumen, 5 ieromonahi, 1 ierodiacon, 13 monahi si 19 ascultatori.
In perioada de conducere a staretului Nectarie, in anul 1849 un taran razes pe nume Nita, care traia in preajma manastirii a daruit calugarilor o livada.
La 12 martie 1851 este numit staret al manastirii, egumenul Isidor, iar la 7 iulie al aceluias an, acesta este inaintat in functia de protopop al manastirilor si schiturilor din preajma mun. Chisinau. In anul 1831 Egumenul Isidor a absolvit Seminarul din Chisinau. El este primul staret al manastirii, cu studii teologice. In timpul lui, in anul 1851, in urma revizuirii bunurilor materiale, manastirea mai poseda in or. Chisinau o casa din piatra, cu 6 camere, pe str. Haralampie nr. 128, o bucatarie, si un beci.
Pe 28 noiembrie 1856, staret al Manastirii Hancu este numit ieromonahul moldovean Venedict (Olaru). Inainte de a veni la cirma manastirii, in anul 1851, el deasemenea a absolvit Seminarul Teologic din Chisinau. In timpul staretiei lui manastirea numara in total 76 de vietuitori. Din gospodaria manastirii in anul acela faceau parte 60 de capete de vite cornute si 400 oi, o gradina de zarzavat, doua pogoane de vita de vie, cu 3200 butasi, venitul anual estimindu-se la 1100 ruble de argint. In anul 1868, Stefan Toma si Ioan Radu au daruit manastirii o livada, iar in 1870, Ioan Cursov impreuna cu poetul Ioan Sirbu i-au mai daruit inca o livada.
Intre anii 1870-1873, staretul manastirii a fost egumenul Ghedeon (Stefirta).
Intre anii 1873-1876 staretul manastirii este numit un ucrainean – arhimandritul Irineu.
In anul 1879 staret al manastirii devine egumenul Gherasie, care a facut studii la Seminarul Teologic din Chisinau. El este amintit in documente ca o personalitate severa si exigenta. In aceasta perioada, un mare proprietar, Alexandru Russo, daruieste manastirii 65 desetine de pamint, iar ieromonahul Paisie care, in lume, era dintr-o familie instarita, a cumparat pentru manastire 45 desetine de pamint si trei clopote: unul mai mare – de 20 puduri si doua mai mici de 5 si respectiv 3 puduri.
In anul 1884 pe linga Manastirea Hancu a fost creat un orfelinat si o scoala pentru copii.
In anii 1882-1904 toate manastirile afara de Hirjauca si Curchi erau administrate de doi protopopi de manastiri.
Alt staret, de origine rus, al manastirii a fost ieromonahul Anatolie. El s-a aflat la conducerea manastirii de la 11 septembrie 1894 pina in 1896.
De la 16 august 1896 pina la 12 februarie 1903 staret al manastirii a fost arhimandritul Leonid (Friptu). Originar din Moldova, a absolvit Seminarul Teologic din or. Chisinau, fiind o personalitate severa si responsabila.
La inceputul sec XX la cirma Manastirii Hancu s-a aflat ieromonahul moldovean Erax. El a sustinut si a continuat cu fidelitate principiile expuse de ieroshimonahul Dorotei care a alcatuit “Regulamentul” manastirii. La 12 februarie 1903, prin ordinul Dicasteriei, el este numit staret al Manastirii Hancu, fiind decorat cu medalia “ Imparatul Alexandru” clasa III.
La inceputul sec XX in clopotnita bisericii de vara cu hramul “Sfinta Cuvioasa Parascheva” s-au instalat 10 clopote: cel mai mare avea 120 puduri si respectiv: 64 puduri; 20 puduri; 8 puduri; 5 puduri; 5,30 puduri; 1,15 puduri si un clopot de 8,23 puduri. De asemenea, Ieromonahul Erax a zidit un arhondaric pentru oaspeti.
Incepind cu 6 aprilie 1905 la conducerea manastirii a ajuns egumenul Ioachim. La 21 mai 1906 acesta este ridicat la treapta de arhimandrit si decorat cu ordinul “Imparatul Alexandru” clasa III. El a condus manastirea timp de 13 ani.
Intre anii 1906-1911, manastirea Hancu este vestita, datorita ieromonahului Sava, care tamaduia sufletele multor crestini, si despre care se spune: "cu mare daruire propavaduia credinciosilor adevarata credinta crestina".
La anul 1918 aici se nevoiau: staretul arhimandritul Ioachim Ionasu, 8 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 23 monahi si 37 frati. La acea data manastirea dispunea de 632 desetine de pamint.
Din anul 1918 staret al Manastirii Hancu era Arhimandritul Mitofan (Dometian Hodorogea). El a condus obstea monahala pina in anul 1939. In anul 1923 manastirea numara in slujba 85 persoane.
Perioada prigoanei
In aprilie 1944 o parte din calugarii manastirii Hancu au fost evacuati in manastirea Balaciu jud. Ialomita, dar cea mai mare parte din ei au fost arestati si dusi in sudul Romaniei la inchisoarea din orasul Braila. Multe le-a fost sortit calugarilor din sfinta manastire sa indure, fapt dovedit documentar. O data cu prigoana calugarilor, in acelas timp, peste Prut , in anul 1944 a fost dusa si averea manastirii.
Staretul Protos. Ioachent, care a condus manastirea pina in anul 1944, fiind refugiat in Romania nu s-a mai intors in acest Sfint Locas.
Din vara anului 1944 la conducerea Manastirii este numit protosinghelul Pavel (Fructu).
In anul 1946 staret este numit ieromonahul Nicodim (Chicu).
Dupa ocuparea Basarabiei de catre trupele sovietice, in conformitate cu hotarirea Comitetului Executiv judetean nr. 119 din 12.03.1946, conform actului de transmitere din 08.03.1946, intre manastire si sanatoriul de tuberculoza “Vorniceni”, s-a decis:
“De a transmite sanatoriului 1 ha – pamint arabil; 20 ha livada; vie – 4,5 ha; gradina – 1,5 ha; imas – 30 ha; total – 59,2 ha.
Din ordinul nr. 1, cu aprobarea manastirii se transmite taranilor din s. Ciuciuleni pamint arabil 50 ha; vie – 5 ha; livada – 15 ha.
Cu consimtamintul manastirii se transmite intreprinderii cooperatiste “Timosenco” din s. Ciuciuleni 9 ha pamint arabil si 5 ha vie.”
Intre anii 1945-1947 manastirea transmite organizatiilor de stat peste 70 ha de pamint ca fiind “inutile”.
Pina in anul 1946 pe teritoriul manastirii Hancu se afla caminul lucratorilor gospodariei auxiliare a sanatoriului de tuberculoza din Vorniceni.
In conformitate cu Hotarirea Consiliului de Ministri a IPCC din 29.10.1946 nr.1130-463c. obliga Ministerul Sanatatii, ca din data de 14.11.1946, sa sisteze functionarea caminului lucratorilor gospodariei auxiliare a sanatoriului pe teritoriul Manastirii Hancu. In acelas an ordinul a si fost executat. In anul 1947 pe teritoriul Manastirii Hancu nu functiona nici o intreprindere de stat.
In anul 1947 la conducerea manastirii este ales ieromonahul Feognostopul.
In anul 1949 staret al manastirii devine ieromonahul Feofil (Lonta). In aceasta perioada conditiile de trai s-au ameliorat.
In perioada anilor ‘50, toate Manastirile Moldovei in afara de manastirea Japca au fost inchise. Iar in luna septembrie a anului 1949 a fost inchisa si Manastirea Hancu.
In perioada anilor ’60 – ’80 ai sec. XX pe teritoriul complexului monastic Hancu, Ministerul Sanatatii al RSS Moldovenesti a construit Sanatoriul “Codrii”, pentru tratarea bolilor pulmonare. Iar prin dispozitia Consiliului de Ministri nr. 162(a) din 14.06.1978, edificiile si gospodaria auxiliara a sanatoriului este transmisa Universitatii de Stat de Medicina din or. Chisinau, utilizate in calitate de complex de odihna pentru studentii si colaboratorii universitatii.
De asemenea, a fost infiintat un complex de producere si cultivare a plantelor medicinale, aici fiind cultivate, pentru studiu, peste 200 de specii de plante. Totodata, din cauza activitatilor distructive initiate de institutiile ce au administrat acest spatiu, complexului monahal i-a fost adus un prejudiciu imens: biserica de vara a fost transformata in club de distractii pentru studenti, iar biserica de iarna – in depozit. In acelas timp au fost dezgropate mormintele calugarilor inmormintati pe teritoriul manastirii, au fost furate lucruri de pret - in deosebi toate crucile preotilor.
Intre anii 1985 – 1986 in cadrul complexului monastic au fost construite: o cantina, 5 vile pentru care s-au cheltuit 230000 ruble, s-a mai initiat constructia drumurilor de acces la manastire, constructia unor bazine si a conductei de apa.
Renasterea vietii monahale
Din mila lui Dumnezeu, in anul 1992, dupa o perioada de 43 de ani in care a fost inchisa, Manastirea Hincu isi reincepe activitatea.
Prin dispozitiile Guvernului Republicii Moldova nr. 34(d) din 17.02.92 si 133(d) din 25.05.92 pamintul complexului manastiresc trece in posesia comunitatii monahale crestin–ortodoxe cu exceptia lotului pentru cultivarea plantelor medicinale si a edificiilor construite de U.S.M. “N. Testemiteanu” din or. Chisinau. Insa mai apoi, Guvernul Republicii Moldova prin hotarirea nr.721 din 19.11.93 transmite manastirii Hancu si cele 49,25 ha de pamint restante, din uzul funciar al universitatii.
La 10 septembrie 1992 Clopotul Credintei i-a adunat pe pe adevaratii crestini, care au format obstea monahala a Manastirii Hancu.
Prin binecuvintarea Inalt Prea Sfintitului Vladimir, Mitropolit al Chisinaului si al intregii Moldove, duhovnic al Manastirii Hancu a fost numit ieromonahul Petru (Musteata), originar din satul Lupa - Rece, judetul Chisinau, care a fost hirotonit ulterior in cinul de arhimandrit.
Manastirea si chiliile au fost gasite de Arhimandritul Petru in paragina si in ruini. Avind Harul Duhului Sfint si dragoste nemarginita fata de El, Bunul Dumnezeu a trimis aici primele vietuitoare ale obstii, care au primit aici votul monahal: al ascultarii, saraciei si al castitatii.
Toamna anului 1992 va ramine pentru totdeauna in inimile multor crestini, deoarece odata cu caderea frunzelor, asezarea covorului multicolor pe pamintul Sau, Dumnezeu povatuieste pasii spre Casa Sa.
Credinta adevarata si cugetul luminat de puterea Tatalui Ceresc il fac pe arhimandritul Petru sa ridice crucea sa, deosebit de grea. In primavara anului 1993 incepe reparatia bisericii de iarna cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, finisata in luna septembrie a aceluiasi an. Tot atunci au fost reparate cele 2 cladiri vechi.
La 25 august 1992, in prezenta Inalt Prea Sfintitului Vladimir, Mitropolit al Chisinaului si intregii Moldove tinara Zinaida Cazacu depune juramantul monahal primind numele Parascheva in cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima calugarita a Manastirii Hancu dupa redeschiderea complexului monahal. Pe 27 octombrie 1993, la hramul manastirii, maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numita stareta a manastirii cu titlul de egumena.
File din istoria arhitecturala a Manastirii
In realizarea planimetriei complexului monahal al Manastirii Hincu, arhitectii si constructorii au operat cu forme voluminoase care, odata cu desfasurarea vizuala treptata a ansamblului se imbina intr-un contrast al naturii, invaluind manastirea intr-un aer pitoresc.
In centrul complexului monahal se afla biserica de vara cu hramul in cinstea „Cuvioasei Parascheva”, care a fost construita in anul 1835. Turla bisericii este realizata in forma de calota iar clopotnita situata pe un soclu are forma piramidala. Daca urci pe scara elicoidala a clopotnitei, se pot observa constructii deschise de lemn, folosite pentru acoperire. Nivelul doi al clopotnitei are niste deschizaturi in zid, de unde poate fi admirata o foarte frumoasa panorama a satului. Dimensiunile bisericii de vara sint de 33 m in lungime si – 12,5 m in latime. Coeficientul proportional al constructiei este de 2,64.
Biserica de iarna reprezinta centrul compozitional al unei cladiri de piatra, de forma longitudinala, cu un singur nivel. Asezarea arhitecturala a manastirii este orientata spre est, sub forma literei U, fiind inconjurata de padure.
Biserica de vara este situata la 15 metri departare de cea de iarna. Aceasta din urma, impreuna cu staretia, reprezinta monumente de mare valoare arhitecturala. Este o incapere simetric alungita, cu o galerie deschisa, infrumusetata cu 16 coloane patrulatere. Mijlocul si laturile extreme ale fatadei sint evidentiate prin porticuri in stil doric cu patru coloane, legate cu arcade ridicate pe un stilobat cu inaltimea de 1,5 m. Distanta dintre coloanele rotunde ale porticului este de 2 metri, iar cea dintre pilonii arcadei – 1,2 m. Aceleasi coloane joase pot fi observate si in incaperile chiliilor, unde galeriile deschise, scarile si terasele sint plasate ca sa repete intocmai relieful accentuat al teritoriului.
La ambele biserici se observa ca paleta arhitecturii autohtone a fost imbogatita cu cateva elemente benefice ale clasicismului: simetria, regularitatea, ordinul arhitectural cu porticuri, coloane si arcade. Se mai poate mentiona, ca formele traditionale moldovenesti in raport cu celelalte sint predominante.
Asezarea bisericilor “Cuvioasa Parascheva” si “Adormirea Maicii Domnului” este estica, cu deviere spre nord.
Aceste caracteristici, in Moldova, sunt specifice doar arhitecturii manastirii Hancu. Monumentul corespunde ansamblurilor de hol din sudul Ucrainei si Rusiei de la inceputul sec. XIX, reprezentand una din manifestarile clasicismului in arhitectura Basarabiei. Stilul clasic a inceput sa se dezvolte rapid in Basarabia, aparent eliberata de jugul otoman si ocupata de imperiul tarist, in anul 1812. El devine stilul arhitectural obligatoriu, oficial si “la moda”.
In general, insa, la Manastirea Hancu se observa prezenta stilului moldovenesc cu puternice influente ale clasicismului. De pilda arhitectura chiliilor si a caselor gospodaresti poarta amprenta arhitecturii populare moldovenesti.
In anul 1994 incepe reparatia bisericii de vara cu hramul “Sfintei Cuvioase Parascheva”. Prin straduinta duhovnicului arhim. Petru s-au adus pictori din or. Poceaev (reg. Ternopol, Ukraina), iar vopselele au fost procurate din or. Sanct- Petersburg.
Dupa finisarea lucrarilor de reparatie, la 27 octombrie 1995 a fost sfintita biserica de vara cu hramul “Sfanta Cuv. Parascheva”. In acelasi an, de catre specialisti din or. Chisinau, au fost reinnoite ambele biserici, cele doua corpuri de chilii si a mai fost reconstruita trapeza pentru oaspeti.
In primavara a anului 1997 a inceput realizarea realizarea unui bloc locativ de 60 de chilii. Lucrarile la acest proiect au durat 3 ani. La 29 august 2000 duhovnicul arhimandritul Petru impreuna cu un sobor de preoti in prezenta unui numar mare de crestini a oficiat slujba de sfintire a blocului de chilii.
Casa Copilului "Preafericitul Iosif"
Cu binecuvintarea Inalt Prea Sfintiei Sale Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a Intregii Moldove, si prin hotarirea Guvernului Republicii Moldova (?47 din anul 1995) in scopul crearii conditiilor favorabile de trai si activitate pentru copiii orfani si ramasi fara tutela, pe linga Manastirea Hincu, a fost deschisa Casa Copilului "Preafericitul Iosif" – institutie finantata de Mitropolia Moldovei, director fiind numit Arhimandritul Petru (Musteata), actualmente Episcop de Hancu, vicar al Mitropoliei Chisinaului.
Intre anii 1995 - 2005 in Casa Copilului au fost primiti 92 de copii, dintre care 39 au fost reintegrati in familii extinse. La momentul actual, in blocurile acestei institutii locuiesc 60 de copii: dintre care 42 invata la Liceul estetico-umanist „Onisifor Ghibu” care se afla in apropierea orfelinatului.
In momentul primirii in exploatare, cladirea Casei Copilului "Preafericitul Iosif" a necesitat efectuarea unor reparatii substantiale. Astfel, incepind cu anul 1995 s-au efectuat reparatii pe perimetrul intregului spatiu locativ. In 1995 s-a efectuat reparatia acoperisului blocului al II-lea si al bucatariei. In perioada anilor 1996-1997 s-a efectuat reparatia primului bloc, destinat pentru gazduirea a 4 grupe de copii si a celui de al II-lea bloc – pentru 2 grupe de copii. De asemenea, s-au mai efectuat reparatii in spatiile destinate bucatariei, cantinei, spalatoriei, punctului medical si salii festive. Coridoarele a fost pictate cu fragmente ale diferitor povesti. In anul 1997 in blocul al II-lea – pentru baieti, au fost despartite odaile mari in dormitoare separate pentru 3 copii si a fost amenajata sala de lectura. In acelasi an s-a terminat reparatia acoperisului contabilitatii, inclusiv amenajarea si reutilarea acesteia din urma. In anul 2000 in blocul al III-lea – de fete, au fost de asemenea, despartite odaile mari in dormitoare, separate, mai mici, fiecare – pentru 3 copii. De asemenea, in anul 2001 in primul bloc (pentru prescolari), au fost despartite odaile mari in dormitoare separate pentru 3 copii. S-a reparat acoperisul celui de-al III-lea bloc locativ, al cantinei si a fost deschisa sala de calculatoare pentru copii, in care au fost instalate 6 calculatoare.
In conformitate cu Statutul Orfelinatului, in Casa Copilului „Preafericitul Iosif” sint cazati copii cu virsta cuprinsa intre 3 si 18 ani. Cu ajutorul manastirii si al Mitropoliei Moldovei, copiii care au atins virsta de 18 ani sunt ajutati sa-si continuie studiile la diverse institutii preuniversitare.
Casa Copilului „Preafericitul Iosif” este unica institutie scolara din Republica Moldova unde educatia moral-spirituala este predata fara restrictii.
Din programul zilnic de activitate al copiilor:
Copii se trezesc la ora 7.00 si dupa ce iau parte la Rugaciunile de dimineata, dejuneaza si pleaca la Liceul estetico-umanist "Onisifor Ghibu". Acolo copiii isi fac studiile in clase cu diferite profiluri: arta plastica, dansuri si muzica.
Mai apoi, dupa ce isi termina lectiile, copiii se reintorc la Casa Copilului, i-au prinzul, se odihnesc si intre orele 15.30 – 17.30 ei isi pregatesc temele, ce le-au fost date pentru acasa. Copiii isi continua dupa aceea, activitatea combinind odihna placuta cu ascultarile. In aceasta ordine de idei, in timpul zilei ei ajuta la prepararea mincarii in bucatarie, fac curatenie in dormitoare, uda florile, participa activ in diferite cercuri educativ-culturale, citesc carti si vizioneaza emisiunile TV. La orele 19.00 copiii iau cina. Ziua, in Casa Copilului, se termina cu Rugaciunile de seara.
In zilele de lucru, duminicile si de sarbatoarile religioase, copiii frecventeaza biserica "Vera, Nadejda, Liubovi si mama lor Sofia", care se afla in incinta Casei Copilului.
Elevii orfelinatului ce invata la Liceul „Onisifor Ghibu” au succese remarcabile la invatatura, dovada fiind diplomele primite de: Dragan Serghei, Livitchi Irina, Rusu Angela, Sula Constantin.
In domeniul extrascolar copiii Orfelinatului "Preafericitul Iosif" au dat dovada, in tara si peste hotare, de excelente cunostinte si abilitati in domeniu muzical si coregrafic. De pilda, in anul 2004 ansamblul de dansuri "Renaissance" a participat la festivalul international "May-Danube-Music" desfasurat la Budapesta (Ungaria) unde au obtinut premii importante.
Insa, copiii talentati, cu aptitudini si inclinatii artistice se remarca si in alte domenii. Ca exemplu putem lua rezultatele de la Concursul International de Pictura "Steaua Craciunului" desfasurat la Odessa. Acolo locul I a fost ocupat de Cotic Nicolae. Este de remarcat faptul, ca acelas copil a fost premiat, de asemenea, cu „bursa municipala Chisinau” in cadrul concursului "Lumina Dragostei lui Hristos".
In masura posibilitatii, copii se straduie sa aduca pace si liniste in sufletele celor necajiti din societate, dind concerte de binefacere: la inchisoarea pentru femei de linga satul Rusca, in casa surdomutilor, in casa invalizilor, etc.
Unui numar de 15 copii din orfelinat, prin staruinta Episcopului Petru (Musteata), le-au fost deschise conturi bancare, de care acestia se vor putea folosi cind vor atinge 18 ani.
Dupa sustinerea examenelor, copiii merg sa-si petreaca vacanta de vara in incinta Manastirii Hincu indeplinind, alaturi de maici si surori unele ascultari ale obstii. Pe linga aceasta, in timpul vacantei de vara, copiii merg la mare in orasul Odessa.
Adresa Casei Copilului "Preafericitul Iosif" or. Chisinau, sec. Buiucani, str. Onisifor Ghibu 4/2 tel.51-84-20
