Manastirea Frumoasa
Istoric
„Asezata pe o colina inclinata, inconjurata din toate partile de dealuri impadurite si cu vedere deschisa spre miaza-zi, de unde se vad frumoasele coaste cu dumbravi si gradini bogate din valea Ichelului, ea poarta cu drept un nume, care corespunde cu reailitatea”, - scria la 1919 arhimandritul Visarion Puiu.
La 60 km de Chisinau se gaseste unul din cele mai distinse lacase monastice din Republica Moldova – Manastirea Frumoasa. Despre Frumoasa au scris si scriu cu caldura si uimire celebre condeie ale neamului. Printre ei si marele nostru scriitor Mihail Sadoveanu, in Drumuri basarabene. In urma vizitei din iulie 1918 in Basarabia, M. Sadoveanu scrie: „Gaseam la Frumoasa sufletul curat al Tarii. Il gaseam neintinat, moldovenesc, ca pina la 1812, armonizat cu cel peizagiu unic asa de distins, asa de patrunzator, plin de durerile si amintirile trecutului. Cel ce se simte al Moldovei e ca un arbore care suge seva pamintului si lumina soarelui. Aveam la Frumoasa senzatia ca faceam parte si eu ca si oamenii, ca si tot ce ma inconjoara din natura, din lumina…”.
Pe locul unde sta astazi manastirea, inainte era o mare si deasa padure de stejar, iar in inima ei o poiana numita Frumusica. In aceasta poiana razesul din satul Oniscani, Efrem Iurcu (mai apoi schimonahul Eftimie) avea 7 stinjeni de pamint proprietate. Dinsul era vaduv si a dorit sa zideasca pe acest loc o manastire si sa se faca calugar. In buna lui intentie a fost sustinut de inca trei barbati vrednici, probabil rude cu el, anume Grigoras Sipoteanu (mai apoi poslusnicul Grigore), Antohie Sipoteanu si Ionita (in alta parte Iordache) Iurcu, care s-au unit sa zideasca in poiana zisa Frumusica un schit de calugari. Asa se intimpla ca in toamna anului 1804 trei ieromonahi, anume Serafim, Ioanichie si Macarie, precum si monahul Atanasie, veniti de la Manastirea Neamtu la schitul Raciula, au acceptat sa infiinteze in poiana Frumusica o manastire. Acesti patru monahi au fost ucenici ai sfintului Paisie Velicicovschi. Chiar si cartile bisericesti pe care le aveau cu ei erau de la manastirea Neamtu avind blagoslovenia sfintului Paisie. Efrem Iurcu a sapat in poiana Frumusica cite un bordei pentru calugarii veniti. In aceste bordeie monahii au petrecut pina in primavara anului urmator, cind Efrem Iurcu impreuna cu ceilalti trei razesi au pornit zidirea manastirii. Pentru inceput s-a cumparat inca ceva pamint si s-au marit hotarele schitului, s-au ridicat citeva case din nuiele pentru chilii si s-a zidit o trapeza. In anul 1806, cu blagoslovenia mitropolitului Veniamin, s-a pornit zidirea bisericii cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Acea prima biserica a fost construita din dulapi de stejar, si pardosita cu scindura avind sfintul Prestol din piatra. Biserica a fost zidita de catre un oarecare mester pe nume Ignat din satul Bravicea. Ea s-a aflat ceva mai intr-o parte, spre miaza-zi de actuala biserica din piatra. Din in acea biserica de lemn se pastreaza si pina astazi o icoana din catapeteasma. Se stie ca biserica de lemn a fost sfintita la anul 1810.
Prima atestare documentara a manastirii dateaza cu 10 iunie 1807, cind 43 de razesi de pe mosia Bravicea, de pe (piriul) Cula si de pe (piriul) Ichel, din tinutul Orheiului, fiind indemnati de dragostea dumnezeiasca au dat lui Efrem Iurcu, Grigoras Sipoteanu, Antohie Sipoteanu si Ionita Iurcu pamint „spre a sa faci un schit in poiana,, pe mosia Bravicea, ce este despre Ichel, in partea de sus, intru cinstirea Adormirii Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei si Pururea Fecioarii Marii, spri pominirea tuturor celor din vechi raposati mosi si stramosi, parinti si maici, frati si surori si tot neamul…”. Acest zapis de danie, conform caruia schitului i se dadeau in proprietate 1110 stinjeni de pamint si un vad de moara pe apa Biceagului, a fost scris de mina preotului Ioan din Meleseni de fata fiind Serafim, egumenul Hirbovatului si iconomii Stavarachi si Moise.
La inceput schitului i s-a dat numele dezmierdator Frumusica, dupa cum se numea poiana unde zidisedar si pentru frumusetea si splendoarea locului. Tot in acest timp Efrem Iurcu s-a calugarit cu numele de Eftimie de catre ieroschimonahul Gherman, duhovnicul Manastirii Curchi, in schitul pe care il intemeiase.
Pina la 1810 obstea schitului Frumusica a fost condusa de ieromonahul Serafim, unul din intemietori, dar dupa 1810, din motive necunoscute, conducerea schitului trece catre monahul Eftimie, ctitorul si ziditorul manastirii.Catre acel timp manastirile din Moldova erau „de sine”, adica monahii duceau un mod de viata desinestatator, anahoret. Dupa anexarea Basarabiei la Imperiul Rus si formarea Arhiepiscopiei Chisinaului si Hotinului Mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni a organizat in manastirile de barbati viata chinoviala, adica „de obste”. La anul 1812, printre cele 12 manastiri din Basarabia se numara si schitul Frumusica cu 17 monahi si 8 frati de ascultare. Mitropolitul Gavriil ofera schitului Frumusica statut de manastire chinoviala si numeste staret pe ieromonahul Teodosie, care mai apoi lasa staretia si se schivniceste. Din 1815 staretia manastirii trece catre egumenul Sinesie, de neam malorosian, care s-a calugarit la manastirea Neamtu de catre sfintul Paisie, iar de acolo a trecuse in Basarabia cu mitropolitul Gavriil si fusese rinduit eclesiarh la Arhiepiscopia din Chisinau. Din motive neclare in primavara anului 1817 ieromonahul Ioanichie impreuna cu monahii Calinic, Vasian si Arcadie au parasit in taina manstirea si s-au reintors la manastirea Neamtu. Tot in acest an, arhimandritul Chiril, blagocinul manastirilor si schiturilor din tinutul Orheiului autentifica un raport minutios despre manastirea Frumusica (citat in cartea lui Paul Mihail „Marturii de spiritualitate romaneasca din Basarabia. Chisinau, 1993): „La manastirea Frumusica, biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului, de lemn, de dulachi incheieti in fringhie cu trei turnuri tabanuite cu scinduri pe dinafara, acoperita cu sindrila si tuiurile acoperite cu fier alb si cu cele trebuincioase indestulata…”. Cu timpul averea manastirii se consolidase asa incit la 1817 manastirea avea 18 boi mari, 4 juncani, 16 vaci fatatoare, 6 minzati, 5 minzate, 558 oi mari cu berbeci, 150 mielute cu berbecuti, 5 cai, 23 stupi cu albine. Cu straduinta staretului Sinesie s-a zidit casa trapezei cu beci de piatra dedesubt. Acest beci, dupa spusele batrinilor din sat, mai intii a fost cladit din piatra si abia dupa aceasta s-a scos tarina din el.
Din toamna anului 1818 staretia manastirii Frumusica este incredintata egumenului Benedict (mai apoi arhimandrit), in virsta de 36 ani, moldovean, fiu de preot, carturar, cunostea slavona si greaca, fost ucenic al sfintului Paisie, calugarit la 1799 in manastirea Slatina si hirotonit ierodiacon la 1800 de catre mitropolitul Moldovei Iacov Stamati. Din 1808 pina in 1812 a fost iconom la Mitropolia din Iasi. S-a retras la Chisinau in 1812 impreuna cu mitropolitul Gavriil si a fost iconom al arhiepiscopiei Chisinaului pina la 23 noiembrie 1818 cind a fost hirotonit ieromonah. La 24 noiembrie a fost avansat egumen, iar la 29 noiembrie numit staret la manastirea Frumusica. Vreme de 32 ani a fost staret, iar 26 ani a fost blagocin pe manastiri si schituri. Staretul Benedict a facut din manastirea Frumusica un adevarat centru al culturii religioase si invatamintului duhovnicesc. Odata cu venirea lui la Frumusica se dezvolta considerabil gospodaria manastirii. In anul 1820 se zideste casa staretiei si citeva case de chilii, se repara Portile lui Serafim, se imprejmuieste manastirea cu gard din scinduri si se zidesc portile rosii, care duc spre Izvorul Rosu. In 1822 postelnicul Marzac din Chisinau daruieste manastirii un ghiseu in piata veche din Chisinau si construieste doua mori de apa pe pirul Biceag.Manastirea fiind zidita pe deal nu avea apa in preajma, asa ca Postelnicul Marzac ajuta manastirii in alimentarea cu apa din Izvorul Ingerilor, un izvor descoperit in urma unei vedenii. Legenda spune ca in timpul privegheriii de noapte inspre sarbatoarea minunii Arhanghelului Gavriil un monah batrin din manastire a vazut in vedenie cum ingerii luau apa cu pumnii de pe colina din apropiere si o aduceau in manastire. Cercetind locul dupa cum fuse-se minunata aratare, staretul Benedict a aflat in padure, la 2 km distanta de manastire un izvor puternic. De la acest izvor, prin tavi de ceramica s-a adus apa in manastire, asa incit si pina in present acest izvor alimenteaza manastirea cu apa. La inceputul anilor 30 ai sec. XIX, staretul Benedict infiinteaza pe linga manastire o scoala duhovniceasca pentru copiii preotilor. La aceasta scoala si-a facut ucenicia si a slujit ca frate de ascultare Iosif Naniescu, care mai apoi a ajuns mitropolit al Moldovei.
In ziua de 9 mai 1839 dintr-o lovitura de trasnet era cit pe ce sa arda biserica. Dupa acest incident calugarii au hotarit sa construiasca o biserica din piatra. Spre sfirsitul anilor 40, sub conducerea staretului Benedict incepe zidirea bisericii din piatra cu hramul Adormirii Maicii Domnului in locul celei de lemn. La zidirea bisericii a participat multa lume din satele invecinate, iar o seama dintre ei, niste scutelnici anume, s-au asezat cu traiul pe mosia manastirii, din dreapta piriului Biceag, contopindu-se cu citeva gospodarii de razesi braviceni din stinga Biceagului. In acest cfel s-a infiintat satucul numit Sloboda Ghiceag, care spre sfirsitul secolului devine satul Frumoasa. In anul 1844 staretul Benedict cumpara o bacanie pe strada Armeneasca in Chisinau, pentru necesitatile manastirii. Biserica mare a fost sfintita la 8 octombrie 1850. Arhimandritul Benedict se trece din aceasta viata in primavara anului 1850, neajungind la sfintirea ctitoriei sale. Cinstitele lui oseminte au fost inmormintate in stinga Altarului acestei biserici. Cu mult mai tirziu, in vremea de pustiire a sfintului lacas, mormintul staretului Benedict a fost distrus. Dupa redeschidere, in saptamina Sfintelor Patimi a anului 1998, un monah oarecare a vazut in vis pe un batrin care ii poruncise sa-i mute osemintele din drum, pentru ca „in noaptea de Pasti, atunci cind inconjurati biserica, iarasi veti calca peste mormintul meu”. Cu binecuvintarea staretului de atunci s-a sapat in locul aratat si s-au aflat intr-un sicriu de piatra osemintele staretului Benedict. In present, cu binecuvintarea IPS Mitropolit Vladimir cinstitele moaste ale vrednicului de pomenire arhimandrit Benedict sint asezate intro racla in biserica, spre cinstire. Dupa arhimandritul Benedict incepe o perioada de schimbare deasa a staretilor manastirii. Dupa cum scrie V.Kurdinovschi, in staretia manastirii erau numiti oameni necesari eparhiei din Chisinau, care erau si functionarii ei si aveau la manastire un surplus la salariul eparhial. In anul 1851 staret la manastirea Frumusica a fost numit arhimandritul Mitrofan, care spre sfirsitul aceluias an devine episcope. In locul lui vine staret egumenul Varlaam Cerneavschi. Acesta conduce obstea manastirii pina in 1857, cind este ales episcop de Minsc. Dintr-o dare de seama pe anul 1851 aflam ca la manastirea Frumusica erau 14 calugari si 8 frati. Averea manastirii era formata dina: Biserica de piatra acoperita cu tabla, Casa Staretiei din nuiele acoperita cu sindrila, Trapeza din lemn, 20 case de locuit din lemn, dintre care 5 acoperite cu sindrila si 15 cu stuf, doua mori de apa pe Biceag, o crisma in Sloboda Ghiceag si una pe Ichel, un ghiseu in piata veche din Chisinau, o vinarie la Leuseni si o casa de oaspeti la Telenesti. Intre anii 1857-1869 mamastirea a fost condusa de arhimandritul Gherman. El a construit si a sfintit la 17 august 1861 biserica de iarna cu hramul Sfintei Treimi. Aceasta biserica are pe laturi chilia mitropolitului, de-a dreapta, si cancelaria (contabilitatea), de-a stinga. Intre anii 1862-1864 negustorul Stefan Soltanov din Chisinau a zidit in cinstea sfintului arhidiacon Stefan, spre vesnica pomenire, un bloc de locuit cu 24 chilii, acoperit cu oale si cu beci dedesubt. Aici in timpul razboiului ruso-turc din 1877-1878, au fost adapostiti circa 300 soldati rusi raniti in lupte.Pe timpul staretiei egumenului Irineu (1869-1879), care a fost si blagocin pe manastiri, s-a zidit intre anii 1869-1871 de catre fratii Gheorghe si Stefan Sajin s-a zidit in cinstea sfintului mare mucenic Gheorghe inca un bloc cu doua nivele si cu bucatarie, acoperit cu tabla. Din aceasta perioada manastirea ia numele de Frumoasa in loc de Frumusica. Incepind cu anul 1872 la manastire activeaza o scoala parohiala pentru copiii din sat. In scoala erau inscrisi copii de la 8 ani in sus. Menirea ei era de a da copiilor educatie primara si religioasa. In fiecare saptamina se faceau cite 18 lectii in limba rusa: 3 de religie, 2 de cint bisericesc, 3 de caligrafie, 6 de limba rusa si 4 de aritmetica.
Intre anii 1879-1882 a fost numit staret pentru a doua oara arhimandritul Gherman, cel care a zidit biserica de iarna. Dintr-o dare de seama pe anul 1881 aflam ca manastirea avea 32 de boi, 18 buhai, 24 vaci, 34 vitei, 25 cai, 766 oi si berbeci, 72 porci si 96 stupi cu albine.
La 14 ianuarie 1882 manastirea cumpara de la mostenitorii preotului Eftimie Popovici, fost paroh al bisericii Bunavestirii din Chisinau o casa pe strada Pruncul, nr.8, colt cu strada Inzov, in sectorul 3 al Chisinaului. Din primavara anului 1882 si pina in 1884 manastirea a fost condusa de arhimandritul Benedict al II-lea, care a intrat in istorie printr-un proces de judecata cu soborul manastirii. In timpul aflarii sale la Frumoasa Benedict a reparat acoperisul bisericii mari, arhondaricul, Portile Rosii, zidul, casa din Chisinau; a construit o vinarie noua la via manastirii de pe mosia Leuseni, la odaia (ferma) din satul Copaceni a marit numarul de animale pina la o mie de capete. Arhimandritul Benedict al II-lea a desradacinat obiceiurile urite din manastire, caci din spusele lui, la Frumoasa fiecare calugar, in acea vreme, avea la chilie cite 1-2 butoaie cu vin. Drept riposta, soborul manastirii il acuza de instrainarea bunurilor manastiresti in folosul rudelor sale si in special cucoanei Catinca din Chisinau. Din „donosul” parintilor aflam ca, staretul isi petrecea timpul mai mult la Chisinau. Acest fapt inca o data demonstreaza ca unii stareti, prin faptul ca erau numiti in fruntea manastirii fara acordul calugarilor nu puteau cistiga increderea fratilor.
A urmat in scaunul staretiei arhimandritul Varsanofie, de neam rus, venit in Basarabia cu arhiepiscopul Serghie de la Kursc. Pe timpul lui (1884-1890) s-a zidit in 1889 chitaria manastiri.
In anul 1890 a fost staret arhimandritul Paisie, rus, venit tot de la Kursc cu arhiepiscopul Serghie.
Urmatorii doi ani (1891-1893) manastirea a fost condusa de ieromonahul Ioachim, moldovean.
Intre anii 1893-1898 staretia manastirii a fost incredintata ieromonahului Sebastian, moldovean de neam. Pe timpul lui, intre anii 1896-98 se zideste in curtea casei celei vechi din Chisinau o casa noua, din piatra, ca metoc al manastirii in Chisinau.
Ieromonahul Ioasaf Gherbinovschi, ucrainean, a staretit din 1898 pina in 1911 si fiindca n-a mai putut sa conduca din cauza virstei inaintate, a demisionat. In anul 1902, acest staret, acopera metocul din Chisinau cu oale si il imprejmuieste cu gard.
In 1902 in manastire erau 24 monahi si 13 frati de ascultare.
In anul 1908, in urma unei epidemii, manastirii ii ramase doar 126 oi, 49 vite, 8 cai, 38 porci. Manastirea mai avea 52 stupi cu albine, 2 mori de apa pe Biceag, o moara de vint si o oloinita. Casa si ghiseul din Chisinau se dadeau in arenda cu 400 ruble si respectiv, 60 ruble anual. In casierie erau 15900 ruble. Tot in acest an manastirea jertfeste, dupa obiceiul timpului, cotezatia anuala: in folosul Sfantului Mormant – 0,64 rub., pentru renasterea crestinismului in Caucaz – 1,26 rub., pentru intretinerea bisericilor si scolilor din guberniile apusene – 0,81 rub., spre imbunatatirea traiului pelerinilor din Palestina – 1,99 rub., pentru raspindirea crestinismului intre paginii din Imperiu – 2,50 rub., pentru intretinerea bisericilor din Turchestan – 0,76 rub., pentru intretinerea Misiunii Ortodoxe din Japonia – 1,30 rub., pentru soldatii raniti si bolnavi – 3.00 rub. si pentru slavii nevoiasi (se presupune cei din Balcani) – 0,81 ruble. In 1909 manastirea avea 261 desetine pamint, din care padure – 144, arabil - 63, pasune –16, podgorie – 16, livada – 13, drumuri si balta –5, gradina – 4.
Anii de framintari si schimbari politice 1917-1918 au avut consecinte si asupra vietii manastirii Frumoasa. Bolsevizati, taranii satului Frumoasa si ostasii dezertori din armata, in toamna anului 1917, maltratindu-i pe calugari, au acaparat cu forta paminturile manastiresti. Staretul ieromonahul Dosoftei a cerut, printr-o telegrama, ajutorul Chisinaului. In aceasta perioada manastirea a pierdut ghiseul din piata veche din Chisinau si casa pentru primirea strainilor din Telenesti. Dupa unirea din 1918 s-a infaptuit reforma agrara, prin care manastirea a fost deposedata de 157 ha pamint arabil pentru improprietarirea a 77 locuitori ai satului Frumoasa. Mosia manastirii se reduce la 25ha vie, 25ha livada, 1ha gradina si 3ha pasune.
In iulie 1918 a poposit la manastire pentru citeva zile marele clasic al literaturii romane Mihail Sadoveanu, care a lasat in scris o frumoasa amintire despre aceste locuri.
La 1923 personalul manastirii era format din 89 calugari si frati, dintre care 10 ieromonahi, 3 ierodiaconi, 23 monahi, 7 rasofori si 49 de poslusnici. Manastirea dispunea de 7 case, 2 mori de apa, o moara de vint, o moara de foc, 2 invelitori si un mitoc la Chilinau pe strada Pruncul, nr.8. Vinaria cu via de la Leuseni au fost nationalizate.
Din acest an si pina la reorganizarea in manastire de maici (1938) , staret la Frumoasa a fost egumenul Nicolae.
In august 1929, preotul Paul Mihail, pe atunci student la teologie, a vizitat manastirea Frumoasa si a inregistrat toate cartile din biblioteca si din strana, in total 65 de carti si 2 manuscrise. O Evanghelie de la 1723 din biblioteca manastirii Frumoasa se presupune ca s-ar afla unul din muzeele din Chisinau. Anterior, la 1906, in manastirea Frumoasa se pastra o Evanghelie editata la Lvov de Mitropolitul Petru Movila, in 1636.
In anul 1934, in zilele de 24 si 25 iulie manastirea a gazduit pe Inalt Prea Sfintitul Gurie Grosu, Mitropolit al Basarabiei, care a savirsit in biserica manastirii slujbe arhieresti.
La 1937, in luna iulie, preotul Dimitrie Micsunescu a vizitat manastirea, lasind urmatoarea impresie: „ 22-23 iulie, 37. Manastirea Frumoasa. Oprim in fata chiliilor de la staretie. Iata si parintele staret protosinghelul Nicolae Ivancenco, plin de viata si vesnic cu zambetul pe buze, traind blandetea si bunatatea inimii sale. Ne vorbeste cu multa prietenie si dragoste despre sfanta manastire:
„Aici si-a avut metania si Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, care a adus in dar multe carti moldovenesti pe care citim si cantam noi azi, ne uitand ca aici a slujit ca frate”
… Soarele coboara spre seara, iar calugarii, imbujorati de soare, cu plete carunte, intra unul cate unul, sosind de la camp si se indreapta spre trapeza, spre a cina, viata fiind de obste. Simti o nesfarsita dulceata privindu-i.
Viile, livezile de pomi, gradinile de zarzavat, morile cu motor, masinile de scarmanat lana, fieraria, strungaria in lemn, stuparia cum si pamantul arabil alcatuiesc gospodaria manastirii, administrata cu multa pricepere de parintele Nicolae impreuna cu 65 slujitori monahi. Biserica e bine facuta, curata, cu obiecte bisericesti in buna stare, avand o frumoasa biblioteca.”
Frumoasa, ca manastire de calugari, a existat pina in 1937.
La 28 octombrie 1937, la cererea Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Chisinaului, Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat reorganizarea manastirii de calugari Frumoasa in manastire de calugarite, cu scopul de a se organiza in teritoriul manastirii o scoala care sa pregatesca studente pentru Institutul de calugarite infirmiere din Chisinau.
S-a optat pentru manastirea Frumoasa din doua motive. Versiunea oficiala este bazata pe faptul ca in manastirea Frumoasa erau la acea data numai 32 de vietuitori, ce puteau fi usor repartizati pe la alte manastiri de monahi. Totodata, Frumoasa avea posibilitati indestulatoare de cazare si intretinere, benefecia de mijloace de transport si de legatura cu centrul eparhial. Versiunea neoficiala este legata de moartea unui localnic pe nume Vasile Cojocaru pe care calugarii prinzindu-l la furat grau l-au omorit in batai. Autoritatile ecleziastice, pentru aceasta nelegiuire, au desfiintat obstea manastirii, repartizindu-i pe calugari pe la alte manastiri, iar in locul lor au fost aduse calugarite din alte manastiri.
Autoritatea eparhiala l-a trecut pe egumenul Nicolae staret la manastirea Hirjauca, unde mai fusese staret intre anii 1917-1919, iar pe egumenul Serafim, staretul de la Hirjauca, l-a numit duhovnic pentru maicile de la Frumoasa. De la manastirea Hirova au fost repartizate 6 monahii, 7 rasofore si 31 de surori. De la manastirea Tabara a venit monahia Veronica Chiorescu, despre care se stie ca a construit la Ierusalim din donatii colectate de la crestini o casa pentru pelerini si o bisericuta pe malul riului Iordan. De la manastirea Japca au venit 2 rasofore. Maicile si surorile tinere au fost incadrate intr-o forma de pregatire in vederea recrutarii lor ulterioare pentru Institutul de calugarite infirmiere din Chisinau. Pregatirea consta in principal din completarea cursului primar si insusirea cunostintelor medicale preliminare. La aceasta scoala si-au facut studiile surori (viitoare maici) din manastirile Hirova, Tabara, Jabca si Raciula. In prima faza, din rindul maicilor si surorilor astfel pregatite, au fost selectate 25 studente pentru studii aprofundate la institutul din Chisinau.
La 14 august 1938 in calitate de stareta la Frumoasa a fost numita egumena Taisia Paciu, fosta stareta a manastirii Hirova. Ea a organizat un Artel (atelier de tesut stofa bisericeasca) unical in Basarabia. Utilajul necesar a fost cumparat de la Bucuresti. Rasofora Maria Bianova de la manastirea Varzaresti (care mai tirziu va deveni stareta) a fost numita maestra a acestui atelier. In iunie 1940, dupa anexarea Basarabiei la URSS, egumena Taisia impreuna cu citeva maici si surori s-au refugiat in Romania. In anul 1941, odata cu revenirea in teritoriul Basarabiei a Armatei Romane, stareta la Frumoasa a fost numita egumena Agapia Bruma din Bucuresti. In anul 1944, timp de aproape 6 luni, manastirea s-a aflat in calea actiunilor militare. Odata cu retragerea armatei romane din Basarabia, s-a refugiat si egumena Agapia cu un grup de maici, luind cu sine multe din lucrurile scumpe ale manastirii, precum ar fi: 18 perechi de vesminte tivite cu fir aurit, 2 evanghelii aurite, 3 evanghelii argintate, 2 potire de aur, 4 cruci de aur, 5 cruci de argint, 3 cadelnite aurite, 14 candele argintate, 6 icoane aurite, utilajul din Artel, etc. Dupa retragerea armatei romane in manastire au cantonat doua luni circa 120 ofiteri si soldati din armata sovietica. Maicile si surorile au stat incuiate prin chilii de frica soldatilor.
Nu s-a putut sluji regulat in biserica, au fost parasite ascultarile manastiresti. Soldatii au consumat toate cerealele si produsele alimentare, au mincat animalele si pasarile manastirii, au distrus tehnica manastirii. In lipsa staretei, maicile si surorile ramase la Frumoasa au infruntat toate fiind indrumate si incurajate de parintele lor duhovnicesc egumenul Arcadie Stratan. Egumenul Arcadie s-a nascut in 1882 in satul Niscani, a intrat ca frate in manastirea Frumoasa in anul 1897, s-a calugarit la 1915 de staretul Dosoftei. A ramas slujitor la maici dupa 1937 si a slujit in biserica Adormirii Maicii Domnului pina la 1954, cind biserica a fost transformata in sala sportiva. Cei care l-au cunoscut vorbesc despre el ca a fost un om al lui Dumnezeu, blind, milostiv, grabnic spre ajutor, rugator si plin de nadejde. Avea obiceiul ca de fiecare data in noaptea dinaintea oficierii Sfintei Liturghii sa petreaca in rugaciune si priveghere. S-a trecut la cele vesnice prin anii 1970 in satul sau de bastina, unde este inmormintat.
Din toamna anului 1944 noua conducere a eparhiei din Chisinau, subordonata Patriarhiei Moscovei, numeste stareta pe monahia Militina Beanova, in virsta de 36 ani, bolgarca de neam. La numirea ei in functia de stareta manastirea se afla intr-o stare groaznica. Bisericile golite de podoabe, gospodaria delasata, atelierul, hambarul si fieraria darimate, chiliile goi, pamintul neprelucrat. Dintr-o dare de seama pe anul 1944 semnata la 15 martie 1945 aflam ca manastirea dispunea de o trasura, un car, o sanie, 2 pluguri, o boroana, o semanatoare, o siscornita, un teasc, o mustuitoare, un cintar, 20 butoaie de 70 vedre, 12 putine de 50 vedre, 20 stupi (din care numai 8 cu albine), o pereche de boi, o pereche de cai, 12 oi, 2 purcei, 2 vitele si 2 gaini. Mosia manastirii este formataa din: pamint arabil – 42ha, gradina de zarzavat – 2ha, podgorie – 12ha, livada – 14ha, balta – 2ha, pasune – 18ha si padure - 12ha.
La 27 ianuarie 1945 stareta Militina se adreseaza Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneasca cu rugamintea de a reduce impozitele mari impuse manastirii. De asemenea se cere ca autoritatile sa stavileasca furia sovietului satesc Frumoasa care „intimideaza personalul manastirii si se ocupa cu santajul si excrochieria”. Din acest demers aflam ca soldatii au distrus moara si utilajul gospodaresc, au dat pe foc 2 care, 12 butoaie, 40 paturi, 60 scaune si taburete, 14 mese de stejar, 8 dulapuri si altele. La plecare ei au luat cu sine 5 cai, 11 vaci, 35 porci, 100 oi, peste o mie de pasari de casa, 2000 puduri porumb, 2000 puduri griu, 600 puduri secara, 400 puduri ovas, 500 puduri cartofi, 140 puduri fasole, 60 puduri faina, 280 puduri floarea-soarelui, 14 plapume din puf, 6 covoare din lina si altele. In consecinta manastirea a ramas fara material semincer pentru anul 1945.
Stareta Militina invoca motive serioase pentru scutirea de impozit, dar fara nici un rezultat. Noua putere cere ca manastirea sa plateasa si in continuare impozitul anual de 3700 ruble pentru Crucea Rosie, 7 tone de griu, 100 kg. carne, 200 l. lapte, 250 oua, 5 kg. lina, 8 kg. brinza de oi, si cite 30 kg. miere si ceara de albine. In august 1945, in manastire erau 6 maici, 24 surori, un duhovnic si 5 frati de ascultare. In octombrie 1945 monahia Militina este inlaturata de la conducerea manastirii pentru „atirnare brutala”, caci asa calificase episcopul Chisinaului Ieronim incercarile staretei de a apara interesele manastirii in fata puterii sovietice ateiste. La 23 noiembrie 1945 staretia manastirii a fost incredintata monahiei Eupraxia Nour, in virsta de 36 ani, moldoveanca de neam, originara din s. Marzaci, Orhei, fosta casiera a manastirii. Pe parcursul iernii si a primaverii anului 1946 s-a intors la manastirea Hirova monahia Dionisia Zanosieva impreuna cu 8 surori. De asemenea, inca 4 surori au plecat la manastirea Tabara, unde maica Militina fusese trimisa “de canon”, 3 surori - la Japca si 2 - la Raciula. Ultima sarbatoare a Pastelui din istoria manastirii de pina la inchidere, a fost intimpinata de stareta Eupraxia Nour, duhovnicul Arcadie Stratan, blagocina Veniamina Petrovici, economa Filoftea Botnaru, rasofora Teofana Anghelin, rasofora Emilia Gaju, rasofora Euftimia Volovei, sora Maria Volovei, sora Agafia Baciu ( in prezent monahia Sosipatra din manastirea Raciula), sora Eugenia Boghea, sora Maria Iurcu, sora Tatiana Orlova, fratele Ioan Botnariu, fratele Spiridon Rosca si fratele Petru Lisnic. La 2 mai 1946 stareta Eupraxia roaga pe episcopul Chisinaului Ieronim sa mijloceasca pentru scutirea manastirii de impozite. Ca rezultat, preasfintitul episcop sfatuieste stareta sa scrie cerere de autolichidare a obstei monahale de la Frumoasa cu transferarea personalului in obstea manastirii Hirova. Cererea a fost binecuvintata de episcop in aceiasi zi. De aici pornesc formalitatile. La 16 mai stareta Eupraxia se adreseaza staretei manastirii Hirova cu rugamintea de a accepta transferul personalului de la Frumoasa la Hirova. La 17 mai, stareta Dionisia de la Hirova isi exprima „benevol” dorinta de contopire a acestor doua manastiri. La 24 mai loctiitorul Presedintelui Sovietului de Ministri al RSSM instiinteaza pe tov. Evstratiev, presedintele executivului raional Bravicea, despre „autolichidarea” manastirii Frumoasa. La 31 mai 1946 Sovietul de Ministri al RSSM, prin hotarirea nr. 504 decide trecerea cladirilor manastirii, cu exceptia bisericilor, precum si 102 ha pamint in folosinta statului. Maicile de la Frumoasa s-au transferat la manastirea Hirova luind cu sine putinul din ce le-a apartinut. Datoriile la impozite pentru ultimii doi ani au fost trecute dupa manastirea Hirova. La 12 iunie 1946 episcopul Chisinaului Ieronim adreseaza imputernicitului pentru problemele Bisericii cererea de a scoate de la evidenta Manastirea Frumoasa care „benevol s-a contopit cu obstea manastirii Hirova”… Din marturiile monahiei Sosipatra Baciu de la manastirea Raciula se stie ca egumenul Arcadie impreuna cu citeva surori au ramas in manastire pina dupa sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului anul 1947, pentru a nu lasa biserica fara dumnezeiestile slujbe. Imediat dupa inchidere casa „Sfintul Stefan” s-a utilizat la pastrarea cerealelor colhozului, iar in restul cladirilor au fost date in folosinta nou infiintatului centru de plasament „Oraselul Copiilor” pentru copii ramasi orfani in urma razboiului. In septembrie 1947 biserica Sfintei Treimi a fost transformata in clubul satului Frumoasa. Duhovnicul manastirii egumenul Arcadie Stratan a oficiat sfintele slujbe in biserica Adormirii Maicii Domnului pina in anul 1954. In acest an, la cererea directiei orfelinatului de la Frumoasa biserica a fost transformata in sala de sport. Partea de sus a bisericii, turla si clopotnita au fost demolate, iar in loc s-a ridicat un acoperis obisnuit din ardezie, in asa fel incit biserica sa-si piarda aspectul de lacas de cult. Clopotele manastirii au disparut fara urma, iar icoanele si alte atribute bisericesti au fost duse la manastirea Raciula. In seara revelionului din 1986 biserica mare a manastirii a fost distrtusa in urma unui incendiu cauzat de aprinderea bradului montat in biserica. Dumnezeu prin foc a curatit biserica de intinaciunea cauzata de comunistii timpului prin transformarea manastirii in puscarie. In perioada sovetica manastirea a gazduit mai multe institutii civile precum ar fi: internat pentru copii orfani (1946-1965); scoala pentru copii surdo-muti (1965-1973); penetenciar pentru minore (1973-1986); scoala pentru copii alienati mintal (1986-1994). Este semnificativ faptul ca in anul 1973 un copil surdo-mut, prin miracol, si-a capatat auzul si graiul. Autoritatile sovietice pentru ca sa nu se faca propaganda religioasa pentru acest caz iesit din comun au decis transferarea scolii in alta parte, transformind manastirea in penetenciar.
La 20 septembrie 1994 cu straduinta ieromonahului Vasile Ciobanu, duhovnicul manastirii Raciula, manastirea Frumoasa a fost redeschisa ca manastire de calugari.
Din octombrie 2002 pina in decembrie 2005 staretia manastirii a fost incredintata arhimandritului Ambrozie Munteanu. In acest rastimp, cu sprijinul deputatului in Parlamentul Republicii Moldova dl Iurie Stoicov, a Camerei de Comert si Industrie din Republica Moldova, precum si a credinciosilor din republica si de peste hotare a fost rezidita biserica mare a manastirii.
La 23 noiembrie 2004 manastirea si-a serbat jubileul de 200 ani de la fondare si 10 ani de la redeschidere.
La 27 decembrie 2005 manastirea Frumoasa a fost reorganizata in asezamint pentru maici. Stareta a manastirii a fost numita egumena Benedicta Mura.
Studiu facut de arhimandritul Ambrozie Munteanu
