Manastirea "Cuselauca" este situata raionul Soldanesti, pe o panta, langa raul Negru. Din partea de est, manastirea este deschisa, iar din celelalte parti inconjurata de paduri. Este intemeiata in anul 1786 de evlavioasa razasita din satul Cotiujeni - Maria Tocanos, calugarita cu numele Mitrodora. Are doua biserici - cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" si "Sf. Imparati Constantin si Elena".
INFORMATIA DIN CATALOG
Autor/Ctitor: Maria Tocanos (in calugarie Mitrodora)
Datare 1786 (anul intemeierii)
Localizare: Manastirea Cuselauca, la 3 km de gara Cobalnea, la 28 km de orasul Soldanesti
Descriere succinta Manastirea Cuselauca a fost intemeiata in 1786 de cuvioasa razasita din satul Cotiujeni Maria Tocanos, calugarita cu numele Mitrodora. In 1841, in locul primei biserici de lemn din sec. XVIII, a fost construita biserica de vara cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Monumentul l-a avut drept ctitor pe arhimandritul Nicandru a carui sora, schimonahia Irina in anul 1841 era egumena la manastire. Biserica de iarna "Sf. Imparati Constantin si Elena" a fost construita mai tarziu, dar tot cu sustinerea acelorasi ctitori si a schimonahiei Elena. A sprijinit manastirea si boierul Strajescu din s. Vascauti (jud. Soroca) donandu-i 65 de hectare de pamant. La inceput manastirea nu avea chilii construite. Ulterior ele au fost amplasate in semicerc. Arhitectura celor doua biserica constituie o simbioza intre un neoclasicism de factura ruseasca si unele elemente ale stilului autohton tardiv. In anul 1960 manastirea a fost inchisa. Lucrarile de restabilire au inceput abia in 1989.
Tehnici de constructie Constructii din piatra si caramida
Date privitoare la restaurare Bisericile manastirii si chiliile au fost restaurate si reconstruite dupa redeschiderea manastirii in 1989, chiliile maicilor au ramas distruse si nerestaurate.
Povesteste un pelerin:
Cuselauca, Manastirea „saraca”
Dupa mai bine de doua ore de calatorie pe ruta Chisinau – Cunicea, ies din autobus la o cruce pe care este inscriptionat cu litere mari “MANASTIREA CUSELAUCA”. De pe un indicator de tabla aflu ca pana la sfantul lacas sunt trei kilometri. Ma gandesc ca, cu ajutorul Domnului, ajung pana soarele fuge la culcare. Cel de Sus a inteles ca dorinta mea e foarte mare si in cale mi-a aparut un carutas. La o cotitura, omul imi spune ca trebuie s-o ia spre satul Cuselauca, iar pana la manastire mai sunt vreo 800 de metri. Cateva casute, cam 50 la numar, stau tupilate la margine de padure, in mijlocul lor doua biserici. E inca ziua, trei maicute muncesc la straturile de flori.
Usa bisericii de vara “Adormirea Maicii Domnului” este deschisa. In sfantul lacas candelele sunt aprinse si ard lumanari. Maicutele se roaga bunului Dumnezeu, se inchina si-si fac semnul Crucii. Intru tiptil, pentru a nu deranja, aprind lumanari si trec in partea dreapta. Ascult cu atentie ceea ce se citeste, cuvinte de lauda Domnului si rugaciuni fierbinti. Citeam undeva: “Atunci cand omul este prins de cuvantul Domnului – mintea i se lumineaza si inima se aprinde de dragoste pentru Dumnezeu”. Traiam momente deosebite, pentru ca Manastirea Cuselauca e un loc plin de sfintenie, care indeamna crestinul mereu sa tina aprinsa candela credintei.
Credinta maicii Agnesia
S-a terminat vecernia si maicutele se duceau pe la casele lor. Imi doream sa stau de vorba cu stareta Manastirii Cuselauca, egumena Agnesia. In cerdacul chilioarei, sta o maica luminata la fata, care-mi raspunde la salutul meu si ma ia la cercetat cine sunt. Dupa ce schimbam cateva vorbe de protocol, trecem la o discutie de suflet. Aflu ca maica Agnesia este de la Oliscani, Soldanesti, si a venit la manastire pe cand avea 17 ani, in 1948. Si-a dorit sa devina invatatoare, dar i s-a spus ca trebuie sa calce crucea credintei si atunci tanara Parascovia Izbas, numele laic al maicii Agnesia, a hotarat sa se calugareasca. Ii era prea draga credinta si prea scump cuvantul lui Dumnezeu pentru a le schimba cu idealurile straine neamului. “Nu am vazut niciodata Manastirea Cuselauca, dar am venit, mi-a placut si am ramas”, spune stareta. Parintii erau foarte bucurosi ca fiica lor a ales calea Domnului, si nu pe cea a pierzaniei, prin cufundarea in ateismul scrantit.
De la inceputuri...
O rog pe maica Agnesia sa-mi vorbeasca din istoricul manastirii, mai ales ca din 1948 si pana la inchiderea manastirii – 1960, a avut functia de secretara. Imi spune ca, spre mare regret, satrapii comunisti au distrus arhiva manastirii si ea poate sa-mi vorbeasca din ceea ce mai tine minte si i-au povestit si alte maicute. Manastirea Cuselauca este ctitoria unei crestine din neam de razesi de la Cotiujenii-Mari – Maria Tocanosov, care mai tarziu s-a si calugarit cu numele de Mitrodora. “Dvs., poate pe la Chisinau, mai gasiti unele date si aflati si mai multe despre sfantul lacas”, zice maica.
Din cartea Arhimandritului Visarion Puiu – “Manastirile din Basarabia”, aflam ca lacasul sfant de la Cuselauca a fost ctitorit la 1786, iar in “Ghidul manastirilor din Basarabia” de Gheorghita Ciocioi, gasim anul 1790. Biserica de vara “Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorita in anul 1841 de catre Arhimandritul Nicandru, impreuna cu sora lui, schimonahia Irina, iar cea de iarna – “Sfintii Imparati Constantin si Elena” a fost zidita in 1855, datorita egumenei Elena, stareta de atunci a Manastirii Cuselauca.
Dintotdeauna, aceasta a fost o manastire de sine. Fiecare maica isi agonisea pentru viata, doar prin munca mainilor. Ceea ce le aduna erau bisericile. Pe langa acest sfant lacas a mai fost si o scoala primara in care invatau copii orfani si surorile care nu stiau carte. Chiar daca Manastirea Cuselauca era una dintre cele mai sarace din intreg spatiul basarabean, viata monahala isi urma cursul firesc. Departe de ochii lumii, maicutele de la Cuselauca nici nu banuiau ca va fi inchisa si manastirea lor.
Tacerea sfantului lacas
Insa, in anul 1960, comunistii pun lacate la cele doua biserici. In staretie si adapostul manastirii a fost spital pentru cei care sufereau de boli pulmonare. Biserica de vara “Adormirea Maicii Domnului” este transformata in club, mai apoi devine depozit pentru carbuni, iar in cea de iarna “Sfintii Imparati Constantin si Elena”, din 1968 pana in 1970 gospodaria agricola din localitate deschide o crescatorie de pasari. Maica stareta, egumena Agnesia, imi spune ca biserica de iarna a fost distrusa pana la temelie. Medicii veniti in acei ani la manastire doreau sa distruga si biserica de vara, dand turlele jos si facand un al doilea nivel. Intr-o seara o doctorita a visat ceva tulburator. O voce i-a spus “Aici a fost manastire si va fi!”. De frica nu au mai distrus, dar in schimb faceau sarbatori bolsevice si de denigrare a celor sfinte. In acei ani maicile, vreo 200 la numar, au lucrat in colhoz. Avand mari datorii au si vandut animalele – doua vaci, perechea de boi, caii si oile. “Lucram la viermi de matase si primeam trei ruble. Macar bine ca puteam sa ne rugam in casele noastre. Am ramas aici, crezand ca poate vom salva manastirea si din nou or bate clopotele, ne-om putea duce la biserica”, spune egumena Agnesia.
Reaprinderea candelei...
Si dupa o lunga tacere de 29 de ani, la Manastirea Cuselauca se aprinde din nou lumina credintei. Mai intai, maicile au adunat bani pentru a repara biserica de vara, care era intr-o stare jalnica. I-au redat aspectul de altadata. Doar ca din multimea de icoane deosebit de frumoase, doar patru au revenit in sfantul lacas. Una din icoanele valoroase – Maica Domnului de la Moldova, a fost salvata si ocrotira de un bun crestin, pe nume Ion Botezatu. Despre aceasta icoana am scris in numarul din martie al revistei “Natura”. Interiorul bisericii de vara a fost pictat in anul 1989 si impodobit cu icoane noi. Peste trei ani, maica Agnesia, sustinuta de obstea manastirii si de mai multi crestini, reuseste sa inalte biserica de iarna “Sfintii Imparati Constantin si Elena”.
Viata si minunile maicii Agafia
“Se va ruga bine pentru mine, atunci si eu ma voi ruga pentru voi”. Aceasta inscriptie am citit-o pe mormantul maicii Agafia, cea care a facut minuni si continua sa faca. Chiar daca este inmormantata in anul 1873, la cimitirul manastirii, cei care vin de se roaga la ea cunosc vindecari incredibile. De cativa ani, moastele Cuvioasei Agafia, asa cum ii spun maicile de la Cuselauca, au fost stramutate intr-o frumoasa racla din Biserica de vara “Adormirea Maicii Domnului”. Maicile de la Cuselauca au inaintat Mitropolitului Vladimir un demers prin care au cerut canonizarea acesteia. Deocamdata, nu au nici un raspuns. Aceasta nu-i impiedica pe crestini sa se roage la ea, iar multi dintre bolnavi – sa se vindece.
Cuvioasa Agafia s-a nascut in 1819 in satul Pasatel, in Moldova dintre Bug si Nistru, in familia lui Ioan si a Eudochiei Maranciuc. Acestia mergeau des la locurile sfinte, avand o evlavie aparte pentru Lavra Pecerska de la Kiev. Micuta Agafia ii ruga cu lacrimi in ochi sa o ia cu ei, insa acestia stiind greutatea drumurilor o lasau in grija apropiatilor.
Intr-o buna zi, Agafia se porneste in pelerinaj spre Kiev, avand marea dorinta de a se inchina la moastele sfintilor de acolo. In drum spre Pecerska Lavra cade intr-o fantana pustie si adanca, traumatizandu-si grav ambele picioare. Parintii au revenit de la Kiev si cu tristete au trait pierderea fiicei si au plans-o ca trecuta in lumea celor drepti. Insa, mare este putere Domnului. Cel de Sus pregatise o bucurie pentru ei, binecuvantare pentru niste oameni care au adus pe lume un copil cu ravna deosebita de cele sfinte. Se spune ca a stat in aceasta fantana trei ani, doar ajutata de Dumnezeu si de ingeri, care, potrivit unor marturii, au hranit-o cu mana cereasca.
O alta legenda spune ca, in fiecare zi, doi porumbei ii aduceau de mancare Agafiei.Nu departe de fantana in care-si ducea viata Agafia un cioban isi pastea turma, cantand psalmi. La un moment dat, a auzit o melodie ingereasca ce venea din fantana.
...Au venit parintii si au luat-o acasa. Dintr-o fire vesela si vorbareata, Agafia s-a transformat in una taciturna, tot timpul se ruga. Peste ea au dat multe boli si suferinte, dar Dumnezeu i-a oferit harul facerii de minuni. La patul suferindei veneau foarte multi oameni, iar ea prin sfaturi si rugaciuni ii ajuta. Casa parinteasca a Agafiei era de multe ori neincapatoare pentru cei care veneau sa-si caute vindecare si alinare.
Intr-o buna zi, Agafia a avut un vis: Maica Domnului i-a spus sa plece la Cuselauca - cea mai saraca manastire din Basarabia. A venit la Cuselauca, dar si aici o vizitau foarte multi crestini. Aduceau daruri, astfel ca viata de la manastire inflorea. Veneau tot mai multe tinere dornice de a se calugari, se faceau noi constructii.
De la egumena Agnesia aflu ca maica Agafia a prevestit unei diaconite ca dupa moartea ei aceasta se va calugari, va construi o bisericuta si va sapa o fantana, care au ramas pana in prezent. Am gustat din apa de la fantana si am observat ca are un gust deosebit, iar maica Agnesia a spus ca aceasta ajuta la vindecarea mai multor boli.
Cuvioasa Agafia, la noua iunie, in anul 1873, s-a impartasit cu Sfintele Taine, apoi a plecat la Cel de Sus. Frica de Dumnezeu Maicile de la Cuselauca sunt iubitoare de smerenie si rugaciune neincetata. “Pe timpuri se traia si mai greu, dar lumea avea mai multa credinta, isi petrecea viata cu multa frica de Dumnezeu. Cand am venit la Cuselauca, la manastire erau peste doua sute de maici, acum sunt peste 20.
Tinerele nu vin nici la manastire, dar nici de maritat nu li-i pofta. Chiar de vine cate una, sta vreo cateva zile si se duce. Nu are televizor, muzica. Aici trebuie sa faca ascultari, sa se roage, sa fie linistita si buna cu toata lumea. Sa traiasca dupa cum vrea Domnul! Lor le place sa se duca in Italia, sa fumeze, sa fie dezmatate!, zice maica.
Rugaciune si iertare
Credinta le-a ajutat dintotdeauna - si pe timpul razboiului, pe timpul prigoanei crestinilor si acum cand unii oameni din sat vor sa se pricopseasca cu cate ceva din ceea ce au mai agonisit bietele maicute. “Neincetat trebuie sa ne rugam, pentru ca stim de la Sfintii Parinti ca rugaciunea este mama tuturor faptelor bune. Omul care se roaga are sufletul luminat si nu poate face rau. Nici satan nu se apropie de sufletul lui, pentru ca-i este frica, iar cel care fuge de Dumnezeu are pecetea necuratului. Stim foarte bine ca el se teme de cruce si noi ar trebui mereu sa pastram acest simbol al credintei. Chiar Apostolul Pavel spune: Cuvantul Crucii pentru cei pieritori este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu”, sustine maica.
Egumena imi vorbeste cu mult tact despre lectia pe care omul ar trebui sa o stie cel mai bine, lectia data de Mantuitorul nostru, Iisus Hristos – iertarea. Domnul ne-a poruncit sa iertam de saptezeci de ori cate sapte, adauga maicuta...
E dimineata. Bate toaca. O calugarita aprinde candelele si lumanarile. Se aude glasul preotului, apoi maicutele canta psalmi. In padure – ecoul clopotelor. Se simte fiorul unei adieri sfinte – peste tot – in dangatul clopotelor, in frunza codrului, in inima omului. Peste Manastirea Cuselauca pluteste un aer divin. Cerul parca a imprumutat ceva din albastrul de la vesmintele Maicii Domnului, iar florile, de la adierea vantului, se inchina, de parca si-ar spune a lor rugaciune.
Dinu RUSU
