Manastirea de calugari Condrita se afia la o distanta de 25 km de Chisinau, pe paraul Catargul. O legenda spune ca prin aceste paduri, candva demult, avea ascunzis, intr-o pestera, un haiduc pe nume Condrea si de la el se trage si numele manastirii.
Nu se stie in mod sigur cand si de catre cine a fost intemeiata aceasta manastire. Se crede ca in anul 1783 un ieromonah, Iosif, impreuna cu cativa monahi din Capriana, ar fi cei dintai intemeietori ai schitului Condrita.
Nu se cunosc prea multe detalii cu privire la ctitorii acestei manastiri, date amanuntite nu sunt; toate condicile si actele mai insemnate se pastrau la manastirea Capriana si au fost luate de staretii bulgari si duse la muntele Athos.
La 1 septembrie 1918, schitul Condrita a fost despartita de manastirea Capriana, si ia numele de manastire. Intaiul staret a fost ieromonahul Daniil Grozavu. Dupa protosinghelul Daniil, la manastire a staretit arliimandritul Paisie, pana in 1930.
In 1946 o parte din cladirile manastirii au fost deja ocupate de scoala de silvicultura din localitate. Peste un an, in 1947, manastirea a fost inchisa, iar calugarii, impreuna cu ultimul lor staret, au fost transferati la manastirile Capriana si Suruceni. Manastirea dispunea pe atunci de pamant, vii, livezi, doua mori si multe animale.
Scoala de silvicultura, a functionat pana in 1960.
Dupa 1960 complexul monahal a fost transformat in tabara de odihna, care a functionat pana in 1993.
Manastirea Condrita a fost reinfiintata in 1993.
Biserica Adormirea Maicii Domnului are un plan dreptunghiular, 5 turle mici, ornamentale. Pronaosul a fost despartit, initial, de naos printr-un perete, dar pe timpul mitropolitului Gurie Grosu (1921-1936) peretele a fost daramat, iar in pronaos s-a construit cafasul. La intrare s-a zidit o tinda. Peretii bisericii sunt grosi de 1,2 m, sub ea aflandu-se un subsol. Tavanul bisericii are forma semicilindrica, in colturile caruia sunt pictati cei patru Sfinti Evanghelisti. Fresca bisericii a ramas cea veche, pentru ca a fost acoperita cu var si s-a pastrat intacta. Fresca, restaurata in 1995, este realizata in stil rusesc. Iconostasul se afia pe o solee inalta, avand 5 trepte. Rastignirea deasupra usilor imparatesti, cu cei 12 Apostoli, dateaza din sec. XIX si a fost adusa din manastirea Noul Neamt dupa 1993, iar cele doua icoane de pe catapeteasma - a Maicii Domnului cu pruncul si a Mantuitorului - sunt aduse in anul 1995 de la manastirea Capriana.
In curtea manastirii se afla o piatra veche, cu semnul crucii sapat pe ea si o inscriptie ilizibila. Dupa parerea calugarilor, aceasta piatra indica locul unde se afla vechea biserica de lemn, din sec. XVIII.
Povesteste un pelerin: La Sfanta Manastire Condrita
Prinsa intre arborii seculari, de la care a preluat magnifica forta de a rezista vanturilor naprasnice, Sfanta Manastire Condrita este in al 12-lea an de la redeschidere. Cupolele manastirii se vad din departare vestind credinciosilor ca in lacasul sfant este din nou in toi viata monahala.
Biserica nu are voie sa moara
Am intrat in curtea manastirii, tinand calea spre biserica de vara. Acareturi inca in ruina stau aliniate pe tot parcursul drumului. Usa veche de la biserica de vara era deschisa, dar inauntru nu am gasit decat cateva candelabre, icoane si altarul. Aici reparatia este abia la inceput, fiind necesare investitii capitale. Afara am zarit cativa calugari care ne-au ghidat spre staret. In zadar coborasem in curte, caci staretul era chiar in casuta din apropierea portii. Parintele Filaret ne-a primit cu bucurie, pentru ca in final sa ne spuna ca nici nu a gandit ca vom intretine o adevarata discutie de suflet.
Biserica nu are voie sa moara –acesta am inteles, din discutia noastra, ca a fost si este crezul parintelui Filaret. In 1993, cand a venit la Condrita ca sa redeschida manastirea, a inceput de la nimic. "Nu aveam o cana ca sa bem apa. Mergeam la izvor si sorbeam apa dintr-o cutie de la conserve", isi aminteste staretul. "Catedrala nu avea turle, iar pe acoperis cresteau pomi, care erau atat de mari incat cand i-am taiat de pe biserica doi oameni nu-i puteau da jos. Chiliile nu erau, casa in care stam acum am ridicat-o cand am venit. Am refacut partial exteriorul bisericii de vara, am reparat acoperisul, usile si geamurile de la biserica de iarna, unde slujim acum, care de asemenea era in stare avansata de ruinare. Acum suntem 12 frati. Zi de zi tinem slujbe seara, la ora 17.00 si dimineata la 6.00".
Sfanta Manastire Condrita a fost inchisa in 1947, fiind printre primele victime ale comunismului. Era considerata una dintre cele mai bogate manastiri, avea odoare pretioase, icoane, lucruri care infrumusetau viata monahala si o biblioteca inedita, fusese un centru spiritual al Basarabiei. "Din ceea ce s-a pastrat sunt doar cateva icoane, o parte la manastirea Capriana, alta parte la manastirea Chitcani. De asemenea, scaunul staretului si pristolul sau sfanta masa facuta din piatra se pastreaza la manastirea Capriana. Una dintre crucile de pe biserica a fost gasita la un gospodar din Condrita si servea drept par la gard. El spune ca tatal lui a gasit crucea in iaz si a adus-o acasa". Prin '37 la Condrita era rand pentru a intra ca ascultatori. Parintele Filaret spune ca atunci cand s-a inchis manastirea erau peste 20 de calugari, dar pe timpuri la Condrita au fost si 80-100 de calugari.
Inceputuri si enigme
Cercetatorul Sergius CIOCANU, care a studiat zona, publica in 2002, in Revista de Istorie a Moldovei (nr. 3-4), mai multe date interesante despre acest asezamant monahal situat pe panta unui deal din mijlocul Codrilor Bacului, langa paraul Catarha. "Traditia oficiala, consemnata la inceputul secolului al XIX-lea, plaseaza intemeierea schitului Condrita din tinutul Lapusna in anul 1783, cand un ieromonah pe nume Iosif, cu slobozenia staretului manastirii Capriana, careia ii apartineau aceste pamanturi, a inaltat aici o biserica de lemn inchinata Sfantului Nicolae. Respectiva versiune a "descalecarii" schitului a fost preluata in majoritatea cercetarilor si descrierilor ulterioare.
In contradictie cu traditia oficiala se prezinta relatarea cuviosului Paisie Velicikovski, care mentiona intr-o lucrare cu caracter autobiografic despre popasul de cateva zile, pe care l-a facut in anul 1742 la schitul Condrita, cand el, fiind tanar monah, se indrepta spre asezamintele monastice din zona curburii Carpatilor. Existenta schitului Condrita este atestata in anul 1772 de recensamantul populatiei Tarii Moldovei, infaptuit de administratia de ocupatie rusa. In acel an aici au fost inregistrate o persoana din tagma duhovniceasca si patru poslusnici manastiresti. Interesante date ofera catagrafia din anul 1820 a tinutului Orhei, in care se mentioneaza "asezarea" schitului de 90 de ani (cea 1730 - n.n.), explicandu-se provenienta denumirii lui di pi numele unui Condrea. Conform datelor privitoare la Condrita, publicate in prima jumatate a secolului al XIX-lea de catre cercetatorul Nikolaj Murzakevic, cand anume si de catre cine este fundat - nu se stie. La finele secolului al XIX-lea staretul Theofilact de Capriana scria ca timpul intemeierii schitului Condrita nu poale fi determinat cu exactitate, insa, judecand dupa datele aflate la manastirea Capriana, timpul intemeierii acestuia ar fi in jurul anului 1700, adica mai bine de 200 de ani in urma. Cea mai spectaculoasa, in sensul coborarii in timp, este relatarea arhimandritului Theofan Braghis, inregistrata in anii 30 ai secolului XX - dupa traditie Condrita sa fie de aproape 700 de ani, cucernicul parinte intemeindu-si cuvintele pe existenta in incinta manastirii a opt locuri de biserica, adica a opt semne speciale (stalpi, lespezi de piatra etc.), care marcau locul aflarii pristolului unor biserici disparute. Tot aici a fost expusa pe scurt legenda lui Condrea - intemeietorul: Nu departe de manastire (...) pe vremuri locuia in ascuns un vestit bandit, anume Condrea, care in urma crimelor savarsite, s-a retras in pestera din apropiere si de la care si-ar fi luat si manastirea numele de Condrita, dar, continua in spirit critic batranul arhimandrit, adevarul nu se stie.
Istoria Condritei este strans legata cu cea a manastirii Capriana. Cercetatorii Andrei si Valentina Esanu au pus in valoare o serie de documente datate din secolul al XVI-lea, care reflecta istoria pamanturilor de langa paraul Catarha, unde se afla acest asezamant monastic. Astfel, Capriana intra in posesia acestei mosii, care se afla la doar 8 kilometri de ea, incepand cu anul 1560 (detinand-o pana in anul 1918). Anterior, locurile cu pricina au apartinut episcopiei de Roman (intre anii 1517 si l552) si manastirii iesene Socola (intre anii 1553 si 1560).
Este interesanta legatura care poate fi facuta intre legendarul intemeietor al schitului - Condrea, hotul pocait, si hramul asezamantului monastic - San Nicoara, sfant care, printre altele, este si ocrotitorul sufletelor ratacite. In caz daca personajul respectiv este real, alegerea acestui hram nu a fost intamplatoare, insa, daca "ispravile" hotesti ale lui Condrea nu au o baza reala, legenda vine sa explice, sa justifice alegerea Sfantului Nicolae drept patron al Condritei. Nu este exclus, daca e sa ne bazam pe legenda, ca in perioada inceputurilor schitului calugarii sa fi vietuit in pesteri sapate in panta abrupta a dealului de aici, format din soluri argiloase. Conform spuselor unor calugari batrani, in incinta manastirii au existat astfel de pesteri alcatuite din doua-trei chilii, prabusite ulterior".
Semne si minuni
"S-a considerat ca manastirea, fiind amplasata in centrul Codrilor, este locul potrivit pentru scoala de silvicultura. Initial, au intrat si au cerut un bloc, pentru ca in scurt timp sa acapareze toata manastirea. Staretul s-a refugiat in Romania, unde actualmente este inmormantat. In 1956 aici s-a infiintat tabara de pionieri "Zoia Cosmodemeanskaea", spune staretul.
L-am intrebat pe parintele Filaret daca la Condrita au fost vazute semne trimise de Domnul Sfant. Iata ce ne-a povestit: "Cand s-a inchis manastirea, toate chiliile au fost demolate. Pana si cimitirul a fost "indreptat" cu buldozerele si s-a ridicat o casuta pentru copii. Dar aici ei au stat foarte putin, caci aveau vedenii pe timp de noapte. Intr-una din seri, ramas sa se joace pana tarziu, un copil se intorcea spre casuta mergand printre biserici. Se spune ca atunci i-a aparut in fata un chip de calugar si in grai omenesc l-a chemat la el. A fost mare scandal, caci copilul s-a speriat si a ramas gangav pe viata. Dupa deschiderea manastirii, am demolat casuta construita pe cimitir. Peste doi ani, prin minune, o parte din morminte s-au ridicat, revenind la starea dinaintea devastarii".
Societatea noastra mai este oarba
Parinte, dar ce se intampla acum cu societatea noastra? Se creeaza impresia ca se produce o descompunere morala a societatii, ca rautatea si invidia ne acapareaza tot mai mult?
Pana in anii '87-'89 am fost tinuti in intuneric, iar cand ni s-a dat voie la lumina am fost orbiti. Inca si acum intreaga noastra societate este oarba. De la '90 incoace, cand s-au redeschis bisericile si manastirile, un val de tineri au batut la portile lacaselor de cult. Dar lumea nu stia cum se vietuieste in trupul, comunitatea unei biserici, nu cunostea diferenta dintre manastire si biserica. Pana in '90 copiii au vazut cum parintii lor mergeau la subotnice, nu la biserica, sa aprinda o lumanare, sa se roage Bunului Dumnezeu. Cred ca lucrurile se vor schimba cand va creste generatia de la '90 incoace, care a inteles diferenta dintre bine si rau si va alege viitorul, nu trecutul. Ca preot, nu pot sa fiu cu cei care au pangarit si inchis bisericile si manastirile, ca slujitor al altarului nu pot face lucrul acesta.
O alta problema este ca in sanul bisericii inca nu s-a inteles menirea preotului, care este trimis la parohie nu numai de a cununa, a boteza si a inmormanta. Menirea preotului este de a educa, a fi in mijlocul comunitatii si a o indruma. Caci toti facem parte din aceeasi comunitate si impreuna cu preotul trebuie sa fim in aceeasi stare sufleteasca. Din pacate, la noi nu este acest lucru. Mai instarite sunt parohiile din jurul Chisinaului, dar in sate ce se face? Preotul nu are cu ce se intretine si ori el, ori preoteasa pleaca dupa bani.
Inca nu se simte respectul crestinului fata de biserica. Se considera ca lacasul sfant este numai al preotilor sau calugarilor, desi cu totii facem parte din trupul bisericii si trebuie sa participam la viata spirituala. In biserica sa venim ca sa ne gasim alinarea! Deseori, in predica catre credinciosi spun: "Nu este neaparat sa veniti la mine la manastire, dar este necesar sa mergeti in lacasul sfant unde ati gasit unirea cu Dumnezeu, prin biserica. Pentru ca preotul este veriga prin care omul se uneste cu Domnul".
Cum vedeti in continuare soarta neamului romanesc in aceasta parte a Basarabiei?
Este o problema complicata si asa va fi mai mult timp inainte. Astfel cum lumea nu este statornica, la fel nu este statornica nici biserica. Linistea inca nu s-a instaurat. Si in biserica sunt inca multe probleme pe care nu vi le pot spune dvs. Din pacate, nu sunt aproape de popor nici mitropolitul Chisinaului si a Intregii Moldove, nici mitropolitul Basarabiei. Ca preot, nu pot intelege cum patriarhul Rusiei a putut sa binecuvanteze cazacii ca sa lupte impotriva noastra. Ma doare sufletul ca se organizeaza pelerinaje prin toata Rusia, de parca noi am avea rele manastiri sau nu am avea duhovnici. Se merge incolo cu daruri, iar manastirile noastre raman pustii.
Manastirea Condrita va fi o perla
Desigur, ne-a spus staretul Filaret, manastirea Condrita este inconjurata de lume frumoasa, de crestini care s-au atasat de acest lacas sfant inca de la deschidere. Ajutorul crestinilor este asteptat la Condrita, dar nu este silit.
"Manastirea este plina de enigme. Biserica de iarna are si o biserica subterana. Acum cativa ani am efectuat cercetari arheologice si am descoperit a treia odaie a bisericii subterane (erau deschide doar doua), atestandu-se ca cenusa de pe peretii ei provine de la lumanari arse. De la manastire porneste un tunel subteran, care, se zice, ar ajunge pana la Capriana. Apa izvorului este de calitate foarte buna, incat pana a se vinde apa imbuteliata toate ambasadele se aprovizionau cu apa potabila de la noi. In biserica noastra avem o pictura murala deosebita. Acum doi ani jumatate am gasit in cimitir osemintele intacte ale unui calugar ce slujise la noi, probabil si vrem sa le canonizam. Si sunt inca multe alte enigme care-si asteapta descifrarea", spune staretul.
Parintele Filaret vede manastirea asemeni unei perle, un loc de sfintenie unde lumea va veni cu bucurie in zilele de duminica, ca sa gaseasca impacare si liniste sufleteasca.
Lilia CURCHI
