Manastirea Noul Neamt. Dincolo de Nistru, in Tiraspol, o biserica mareata, cu cupolele aurite, executata de mesteri contemporani in stil rusesc, paleste langa un stadion nou-nout, aflat doar la cativa pasi. La Tighina, Catedrala Schimbarea la Fata, avand 3 altare, arata mult mai smerita la infatisare. Tihna ei moldoveneasca vine din urma cu aproape doua veacuri, cand arhimandritul Ioanichie din Chisinau face planul acesteia "cu o desavarsita ascultare" de viitorul arhiepiscop de Chisinau si Hotin, Dimitrie Sulima, care o va si sfinti pe data de 27 septembrie 1827. Orasul de astazi a fost stramutat de langa cetatea Tighinei imediat dupa anul 1812, cand conducerea militara rusa instalata aici transforma vechea cetate moldoveneasca in fortareata. Bisericile orasului vechi, din apropierea cetatii, sunt demolate. In popasul sau la Tighina, in drum spre Cetatea Alba, se spune ca Sfantul Stefan cel Mare s-ar fi rugat intr-o bisericuta cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construita dupa o durabila tehnica moldoveneasca traditionala, din nuiele si lut, dupa care si-a continuat drumul sau, cu puteri intarite, spre a tine piept "vrajmasiei turcului". Lucruri certe despre bisericile cetatii Tighina aflam din unele documente ceva mai tarzii, in care se consemneaza faptul ca in vremea stapanirii otomane, la Tighina (Bender) exista un protopopiat, apartinand Mitropoliei Proilavei (Braila), ce avea autoritate si asupra satelor din jurul orasului. Sediul protopopiatului era la Biserica Adormirii Maicii Domnului, demolata in anul 1828, o data cu stramutarea orasului.
"Fiica Manastirii Neamt din Carpatii Moldovei vechi"
La aprox. 6-7 km de Tighina, se afla cea mai mare manastire a Basarabiei - Noul Neamt. "Fiica Manastirii Neamt din Carpatii Moldovei vechi", cum a fost numita de Stefan Berechet, numara actualmente aproape 90 de monahi, ce roiesc ca intr-un stup de albine pe incantatorul mal al Nistrului. Intemeierea manastirii a avut loc dupa risipirea obstii batranei lavre a Neamtului, in perioada domniei lui Cuza-Voda, cand secularizarea averilor manastiresti si scoaterea limbii slavone din biserica, masuri motivate de intarirea autoritatii statului, creeaza mari tulburari in manastire, ceea ce face ca mai multi monahi, in frunte cu duhovnicul manastirii, Andronic Popovici, sa se indrepte catre mosia Chitcani din Basarabia, ce apartinea de Manastirea Neamt, si sa intemeieze acolo o noua manastire. Duhovnicul Andronic Popovici a lasat ca mostenire manastrii o cronica de mari dimensiuni, in mai multe tomuri, in care descrie cu amanuntime evenimentele care au facut ca obstea Neamtului sa se destrame. Aceasta se afla astazi la Arhivele Statului din Chisinau. Influentati de propaganda tarista, defavorabila constituirii unui stat romanesc, o parte a monahilor moldoveni intra in conflict cu autoritatile statale, care nu erau straine de societatile secrete francmasonice. Sfantul Calinic de la Cernica, traitor in aceasta perioada, este una dintre constiintele cele mai lucide ale vremii, postind pentru unirea celor doua principate romanesti un post negru de 40 de zile. Se poate vorbi deci de abuzuri ale statului asupra vietii monahale, dar si de infiltrarea unor idei antinationale in randurile monahilor, prin actiunea unor servicii secrete straine. La 1 octombrie 1861, calugarii de la Neamt, din pricina mai multor evenimente dureroase petrecute in manastire, trec Prutul in Basarabia (rapita la 1812 de catre Imperiul tarist) si se stabilesc mai intai pe una din mosiile manastirii - la Nemteni. Ieromonahul Teofan Cristea se adreseaza arhiepiscopului de Chisinau, cerand infiintarea pe mosiile Copanca si Chitcani a unei noi manastiri. Provizoriu, calugarii slujesc Sfanta Liturghie in Biserica Sfantul Ioan Gura de Aur din satul Nemteni. Intr-un decembrie geros din anul 1862, cu 3 zile inainte de Craciun, 32 de calugari se muta la Chitcani. In ajunul Craciunului, in Biserica Sfantul Nicolae din satul Chitcani se slujeste intaia data dupa tipicul de la Neamt. Tarul Alexandru al II-lea va permite calugarilor, printr-un ucaz din 13 ianuarie 1864, sa infiinteze o manastire cu randuiala athonita. Se incepe construirea manastirii Inaltarea Domnului - Noul Neamt pe data de 28 august 1867. In 1875, egumenul Teofan Cristea este destituit pentru inchipuite abuzuri. Publicistul Zamfir Arbore-Ralli (1848-1933) trece pe aceste meleaguri in 1881, fiind incantat de ordinea manastireasca ce decurgea din randuiala athonita. Despre egumenul Teofan Cristea acesta avea sa consemneze: "Vorbeste perfect vechea limba moldoveneasca, pe care n-a stalcit-o deloc cu cuvinte rusesti... Discutand cu sfintia sa despre trecutul manastirii, am constatat ca batranul era foarte deziluzionat, ca fusese altadata partizan infocat al protectoratului rusesc, ba chiar dorise ca Moldova sa fie alipita la Rusia, dar apoi s-a convins ca a gresit si ca doreste lucruri pe care Dumnezeu nu le-a voit. Rusofilismul parintelui Teofan s-a risipit indata ce el a cunoscut Rusia".
Pe 10 aprilie 1885, este numit staret ieromonahul Andronic. Acesta trece la cele vesnice in 1893, lasand Manastirii Noul Neamt peste 60 de volume printre care se regasesc 10 volume despre istoria Manastirii Neamt si Manastirii Secu si doua volume cuprinzand Istoria pentru noua Manastire Neamt. In anul 1912, se incepe constructia clopotnitei. Aceasta are o inaltime de 60 de metri si 5 nivele. Cel mai mare clopot, dintre cele 12, are greutatea de 8,7 tone. O data cu revenirea Basarabiei la patria-mama, Manastirea Noul Neamt va cunoaste o dezvoltare deosebita. Din anul 1939, aceasta va purta denumirea de Sfanta Manastire Patriarhul Miron Cristea (la cererea monahilor, patriarhul fiind stranepot al ieromonahului Teofan Cristea, intemeietor al manastirii alaturi de duhovnicul Andronic). In anul 1945, sovieticii aresteaza pe staretul Auxentie Munteanu si incearca sa introduca slujba in limba slavona in biserica, insa nici un ieromonah nu va raspunde la aceasta cerinta.
Un referat despre :
RENASTEREA MANASTIRII NOUL-NEAMT
Autor: Rusnac Mircea
SUMAR
Argument
Introducere
Capitolul I. Infiintarea Manastirii Noul-Neamt
Capitolul II. Manastirea Noul-Neamt de la infiintare pana la Marea Unire (1918)
Capitolul III. Manastirea Noul-Neamt din perioada interbelica pana la inchiderea
ei in 1962
Capitolul IV. Manastirea Noul-Neamt in perioada cat a fost inchisa (1962-1990)
Capitolul V. Renasterea Manastirii Noul-Neamt
Incheiere
Bibliografie
Argument
Intr-una din diminetile superbe de inceput de toamna, un grup de elevi de la scoala-internat nr. 2 si copiii ce frecventeaza Centrul Social "Sf. Dimitrie" s-au adunat in fata bisericii cu acelasi nume, unde ii astepta parintele-diacon Andrei, care avea sa ne insoteasca in pelerinajul la Manastirea Noul-Neamt din Chitcani. Era pentru prima oara cand mergeam la marea lavra din Basarabia, despre care citisem si auzisem atatea. Cu atat mai explicabile erau emotiile.
Ajunsi in fata manastirii, mi-am amintit de versurile marelui nostru poet, parintele Alexie Mateevici, care in poezia "Noul-Neamt" descrie manastirea pe care a vizitat-o in vremea cand "se coace poama". La inceput este amintita "clopotnita inalta" care domneste imprejurimile tihnitei manastiri. Intr-adevar, clopotnita este cea care iti apare de departe, caci este impunatoare.
Suntem intampinati cu multa dragoste de catre ghidul nostru, ierodiaconul Alexie, blandetea caruia iti patrunde inima si iti topeste toate nelinistile, gandurile desarte. Sfintia sa ne explica, intr-o dulce vorba romaneasca, ce este viata monahala si cine se poate face calugar. Apoi aflam date din istoricul manastirii, care isi trage numele de la vechea lavra a Moldovei - Manastirea Neamt din Carpati.
Smeritul nostru ghid ne conduce in biserica de vara, unde se afla copia vestitei icoane facatoare de minuni de la Noul-Neamt (originalul se afla la Manastirea Caldarusanu, Romania). Tot aici se afla racla cu sfinte moaste, cu o particica din lemnul Sfintei Cruci, donata de patriarhul Ierusalimului.
Suntem in Muzeul manastirii, care in cele doua camere pastreaza icoane cu sfinti, candele vechi, pietre din catacombele romane, din Muntii Sinai, simboluri crestine, vesminte preotesti, carti de cult din secolele trecute, fotografii. Pana in anul 2001, in cadrul manastirii a functionat un seminar teologic, care, din pacate, a fost inchis.
La despartire, parintele Alexie ne-a indemnat sa povestim si altora despre cele vazute, auzite, dar mai ales traite, la manastire; sa vietuim in rugaciune si fapte bune. Inainte de plecare, egumenul manastirii, parintele Paisie, ne-a binecuvantat si ne-a invitat la o agapa frateasca in trapeza, unde am gustat din bucatele gatite de fratii cu ascultare la bucatarie, rostind rugaciunea inainte de masa si multumindu-i lui Dumnezeu pentru bunatatile ce nu le-a dat.
Am parasit blanda Manastire Noul-Neamt miscati de istoria ei zbuciumata. Dragostea, smerenia si bunatatea parintelui Alexie ne fac sa ne dorim din suflet o revenire in inima ortodoxiei basarabene, dar si o cunoastere mai ampla a istoriei lavrei Nou-Nemtene. Aceasta dorinta, urmata de cautari si un studiu, s-a materializat in modesta lucrare ce o propunem atentiei Dumneavoastra.
Introducere
Fiecare dintre noi a auzit cuvantul manastire. Este o institutie religioasa cuprinzand una sau mai multe biserici, inconjurate de corpuri de chilii, unde traiesc, potrivit unor reguli de viata austere si izolati de lume, calugari (monahi) si calugarite (monahii). Dumnezeu a impanzit intregul Pamant cu manastiri si schituri si nu doar in spatiul ortodox, ci si in cel romano-catolic si greco-catolic.
Manastirea nu reprezinta doar niste ziduri si caramizi. Acesta este un loc tainic, un loc de alinare a sufletului, un loc de contemplatie si rugaciune, un loc mistic atat pentru vietuitori, cat si pentru vizitatori. Cu totii stim ce importanta a avut si are in continuare biserica in viata societatii. Anume aceasta institutie a reusit pe parcursul veacurilor sa marcheze mentalitatea oamenilor. De aceea am si ales sa abordez tema renasterii unei institutii bisericesti.
Poate apare fireasca intrebare - de ce anume Manastirea Noul-Neamt, si nu Manastirea Capriana sau Saharna, sau orice alt locas sfant din tara? Raspunsul e simplu - Manastirea de la Chitcani este cea mai mare de pe teritoriul Republicii Moldova, are cea mai numeroasa obste monahala si este singura manastire care aminteste de trecutul istoric si care se afla pe teritoriul ocupat de separatisti, ceea ce face destul de dificila vizitarea ei, dar care nu-i poate opri, totusi pe pelerini sa-si doreasca sa o revada.
Manastirea prezinta un mare interes istoric, artistic si peisagistic. Despre locurile pitoresti din imprejurimile manastirii a scris Visarion Puiu (1919), Mihail Sadoveanu (1919), Stefan Ciobanu (1926) s. a.
Manastirea Noul-Neamt este situata in judetul Tighina, pe malul fluviului Nistru, cu 10 km mai jos de or. Tighina, langa satul Chitcani, in preajma estuarului de varsare a Botnei in fluviul Nistru. Este plasata pe un minunat platou in forma de peninsula, creata de apele Nistrului si inconjurata din trei parti de apele lui.
In fata de inalta o clopotnita de 5 niveluri, urmata de turlele bisericilor si chiliile albe ce contrasteaza vara cu verdeata abundenta a gradinilor, padurilor si viilor din imprejurimi. Manastirea Noul-Neamt si-a luat denumirea de la vechea lavra din dreapta Prutului, adica de la Manastirea Neamt, fiind considerata metoc al acesteia. Intrucat ea a fost intemeiata pe una din mosiile de la Chitcani, se mai numeste Manastirea Chitcani .
Capitolul I. INFIINTAREA MANASTIRII NOUL-NEAMT
Stefan cel Mare, domnul Tarii Moldovei (1457-1504), a infiintat in decursul vietii sale multe locasuri sfinte, fiind considerat printre cei mai mari ctitori dintre domnitorii romani. Neinfricatul "atlet al lui Hristos" a inteles cat de important este acest lucru - ctitoria unui locas sfant. Manastirile serveau nu doar ca locasuri de rugaciune, ci si ca cetati, avand pereti grosi si ziduri de 4-5 m. In acelasi timp, ele erau centre de cultura si arta, practic fiecare manastire avand cate o scoala. Unii boieri isi dadeau fiii aici pentru a face carte. Asemenea traditii au existat si pana la Stefan cel Mare si au continuat si dupa el, fiecare voievod ctitorind cel putin o biserica.
In ziua de 31 august 1429, domnul Tarii Moldovei Alexandru cel Bun (1399-1433) face o danie Manastirii Neamt locul numit Zagora si prisaca lui. Iata ce era scris in hrisovul domnului intocmit in slavoneste:
"Cu mila lui Dumnezeu noi, Alexandru Voievod Domn al pamantului Moldovei, facem instiintare cu aceasta carte a noastra, tuturor care o vor vedea sau cetindu-se o vor auzi cum ca ne-am indemnat, pentru a noastra sanatate si pentru a noastra mantuire am dat manastirii de la Neamtu Inaltarii lui Hristos ozerul si prisaca de la Zagora Uric cu tot venitul ce va fi a lor pentru acela cate care vor trimite de la Manastirea Neamtului; ori dupa peste sau dupa miere sau dupa care lucruri ori si cand de la dansii nicaiure sa nu le ia nimic la a noastra mare hazna, iar care ar voi sa ia de la dansii vama sau fie oricand, la orice vreme, una ca acela sa fie blestemat de Domnul Dumnezeu si de Preacurata lui Maica si de toti sfintii. Amin". S-au scris in anul 6937, august 31 (1429) .
Acest tinut al Zagorei includea si mosia Chitcani, lucru confirmat de Petru Aron, la cea de a treia domnie a sa (mai 1455 - aprilie 1457), la 1 martie 1456, cand emite un alt hrisov, in care intareste cuvintele tatalui sau Alexandru cel Bun. Petru Rares, la 15 martie ..., confirma vechile danii, adaugand satul Copanca. Aceasta este cea mai clara dovada a faptului ca localitatea Chitcani sis atele din preajma sunt romanesti (subl. n.), toate teoriile privind originea ruseasca sau "transnistreana" a acestor tinuturi spulberandu-se.
In 1593, aceste mosii si cetatea Tighina au fost ocupate de turci, astfel ca ele nu mai apartineau Manastirii Neamt. Turcii au stapanit aceste pamanturi pana in 1770, cand rusii, in urma razboiului ruso-turc din anii 1768-1774, elibereaza teritoriul ocupat de otomani, care fug peste Dunare. Manastirea Neamt incearca sa reobtina de la autoritatile ruse vechile mosii Chitcani si Copanca. Cu mare efort, abia la 26 iunie 1774, Manastirea Neamt isi redobandeste pamanturile, dar pentru foarte putin timp, caci la 21 iulie 1774 mosia recapatata se pomeni iarasi sub tutela semilunii.
In 1806, cand izbucni cel de-al saptelea razboi ruso-turc, trupele rusesti invadeaza Moldova. Manastirea Neamt a facut din nou un demers catre autoritatile rusesti, dar fara izbanda. In 1812, teritoriul dintre Prut si Nistru este rapit de autoritatile tariste si denumit ulterior Basarabia.
Si dupa acest an tragic in istoria poporului roman, 1812, Manastirea Neamt a continuat sa insiste pentru retrocedarea vechilor mosii Copanca si Chitcani. Autoritatile tariste au propus bani in schimbul mosiei, dar manastirea nu a acceptat. Abia la 18 noiembrie 1860 tarul restituie vechile mosii lavrei Neamt.
Reformele lui Al. I. Cuza
Daca Stefan cel Mare a fost canonizat de biserica, fiind numit "Mare si Sfant" inca in timpul vietii. altfel stau lucrurile cu ultimul domnitor al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza.
Cunoscut ca autor al Unirii Principatelor Romane, Cuza-Voda ramane o personalitate destul de controversata, fiind condamnat de Biserica pentru modificarile pe care le-a introdus.
In afara de faptul ca a secularizat mosiile manastiresti, Cuza a avut intentia de a aboli monahismul, in calugarie urmand sa fie primite doar persoanele trecute de 60 de ani. Cuza, de asemenea, a schimbat o mare parte din episcopii care nu erau pe placul sau.
Iata cum s-a petrecut secularizarea averilor la Manastirea Neamt. La 12 iunie 1859, membrii comisiei speciale, insotiti de jandarmi, au sosit la manastire cu scopul de a confisca mosiile. Dand dispozitie sa fie adunati in trapeza toti calugarii, membrii comisiei aduc la cunostinta decretul domnitorului. Staretul Gherasim s-a impotrivit cu indrazneala, insa actiunea lui a fost zadarnica. Averea a fost inventariata si vanduta prin mezat pe la iarmaroace. "Produsul vanzarii, efectuate in conditii deplorabile, a fost de peste 50.000 de galbeni" .
Arhimandritul Gurie zicea: "Aceasta n-a fost vanzare, ci bataie de joc si talharie: vitele erau vandute pe un pret de nimic" . Membrii comisiei nu s-au multumit doar cu atat, ci au dat dispozitia ca pe viitor sa nu se mai oficieze Serviciul divin in limba slavona. Mai mult decat atat, la 18 octombrie 1859 au luat din strana toate cartile in limba slavona si le-au inchis in biblioteca. De asemenea, "Comisia interzicea oficierea slujbelor in cinstea sfintilor rusi si pomenirea lor" .
Anume aceasta actiune a dezamagit mult Imperiul Rus, care vedea in secularizarea bisericilor spulberarea celei mai puternice arme de rusificare a Principatelor Unit. Lucrarea intreprinsa de membrii comisiei i-a intristat extrem de mul tpe calugarii de la Neamt, cu atat mai mult ca acestia aveau o deosebita evlavie fata de sfintii rusi.
Sfantul Paisie Velicicovschi, de origine rus, staretul Manastirii Neamt (1779-1897), era foarte mult cinstit de calugarii nemteni, egumenul lor lasandu-le pravila de a savarsi slujbele divine in 2 limbi: romana si slava. Acum, insa, monahii trebuiau sa renunte la Sfantul Paisie, la pravilele lasate de el.
Migrarea calugarilor de la Neamt in Basarabia
Nemaiputand indura asemenea lucruri, o parte din obste, impreuna cu duhovnicul Andronic Popovice, trec Prutul la 1 octombrie 1861 si se stabilesc in Basarabia, pe una dintre mosiile Manastirii Neamt, si anume la Nemteni.
In continuare ieromonahul Teofan incearca din rasputeri sa obtina satele Chitcani si Copanca pentru a construi acolo o manastire de calugari. Astfel ca acesta lanseaza o propunere catre arhiepiscopul Chisinaului si al Hotinului, Antonie Sakotov, la 26 mai 1862, cu rugamintea de a sustine ideea infiintarii unei noi manastiri pe una din mosiile ce apartin lavrei. Intre timp, calugarii au fost cazati in Nemteni, unde li se permitea sa savarseasca sfanta liturghie in biserica Sf. Ioan Gura de Aur. Dupa ce preotul Teofil, la 3 octombrie 1863, a intrat in posesia mosiilor manastirii Neamt, el pleaca la Nemteni, pentru a-ti aduce pe calugari la Chitcani. Totusi, calugarii de la Neamt nu aveau dreptul sa-si construiasca manastirea. Abia la 13 ianuarie 1864 tarul Alexandru al II-lea emite un ucaz, prin care calugarilor li se acorda dreptul de a infiinta pe mosiile Copanca si Chitcani o manastire noua pentru fratii de la vechea lavra Neamt. Astfel si-a inceput existenta Manastirea Sfintei Inaltari Noul-Neamt, care a devenit "fiica Neamtului din Carpatii Moldovei vechi" (Stefan Berechet) .
Capitolul II. MANASTIREA NOUL-NEAMT
DE LA INFIINTARE PANA LA MAREA UNIRE (1918)
Cea mai veche dintre cele 4 biserici este biserica parohiala "Sf. Nicolae", construita intre anii 1830-1834, in traditiile stilului arhitectural moldovenesc tardiv (sec. XVIII). Pana in anul 1867, cand s-au finisat lucrarile de constructie a catedralei "Sfanta I naltare", biserica "Sf. Nicolae" a indeplinit rolul de catedrala. Cladirea catedralei manastirii a fost construita intre 1867-1878.
Biserica "Sfanta Cruce" e inaltata in anul 1885. La sfarsitul sec. XIX a fost ridicata o clopotnita cu 5 niveluri, construita de renumitul arhitect basarabean Alexandru Bernardazzi. Tot din aceasta perioada dateaza si biserica "Adormirea Maicii Domnului". Manastirea avea 502 ha de pamant, livezi, vii, gradini si stupina.
In primul an de la infiintarea manastirii, obstea a construit un corp de chilii ce consta din 19 incaperi, cateva fiind destinate pentru bucatarie si trapeza. La acea vreme, obstea nu avea o biserica a ei. Biserica "Sf. Nicolae" din satul Chitcani trece in posesia manastirii in 1865, in urma testamentului lasat de ctitorul acestui lacas Andrei Glotea. Dar fiindca aceasta biserica era prea mica pentru obste, se hotaraste zidirea unei noi biserici. Aici apar anumite greutati.
Inca in 1863, o parte din chitcaneni nu fusese deloc incantati de construirea unei manastiri in satul or, caci astfel ei erau nevoiti sa se mute in alta localitate. Vazand egumenul Teofan ca nu poate rezolva problema, cere ajutorul autoritatilor. In 1870, guvernatorul Basarabiei Ghengardt, vine la manastire cu scopul de a-io convinge pe sateni sa se stramute din viitoarea curte a manastirii, acestia insa s-au impotrivit cu inversunare. "Intorcandu-se la Chisinau, guvernatorul a trimis la Chitcani doua campanii de soldati, care i-au stramutat pe sateni, distrugand casele celor incapatanati" .
Constructia bisericii mari a inceput cu mare avant. La 1 septembrie 1870 a inceput saparea fundamentului, iar finisarea a fost destul de anevoioasa.
Pentru constructia locasului nu erau prevazuti bani, asa ca egumenul Teofan se adreseaza cu o cerere catre Ministerul Afacerilor Externe, prin care solicita sa fie amortizate datoriile. Ministerul refuza, ba mai mult, il gaseste vinovat pentru incalcari financiare pe egumen. Teofan Cristea este destituit din functia de egumen, prin hotararea Sinodului rus din 29 mai 1875. Vazand ca numirea unui nou egumen intarzie, cei patru ieromonahi - Isaac, Sebastian, Andronic si Antim, care detineau conducerea obstii, fac un demers la arhiepiscopul Pavel ca sa le acorde suma de 93013 ruble pentru constructia gardului, a conductei de apa, clopotnitei si bibliotecii.
Ministerul Afacerilor Externe a acordat suma de doar 20.000 ruble pentru zidirea gardului, care fusese terminat in 1882 (timp de un an). Teofan Cristea este numit, neoficial, egumen de catre arhiepiscopul Pavel. Egumenul incearca sa colecteze bani pentru constructia trapezei si bolnitei (spitalului), plecand in acest scop la Sankt-Petersburg. Cererea lui e acceptata, insa starea sanatatii nu-i mai permitea sa continue lucrarea, el plecand la cele vesnice la 20 octombrie 1883.
Imediat dupa infiintarea manastirii in 1864, aceasta a capatat o importanta pentru Basarabia, dovada servind actiunile intreprinse de egumenul Teofan, care depune mari eforturi pentru a construi una din cele mai mari biserici ale Basarabiei, la acea vreme, biserica "Inaltarea Domnului". De asemenea, observam relatiile pe care le are acest asezamant monahal cu alte Biserici ale lumii. In 1866, patriarhul Ierusalimului Chiril daruieste Manastirii Noul-Neams o particica din Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Hristos si un fragment din Sfanta Piatra. De asemenea, patriarhul daruieste o parte din moastele Sfintilor Haralampie si Modest. Un alt patriarh, cel al Constantinopolului, Ioachim al III-lea, daruieste manastirii fragmente din moastele Sf. Apostol Filip si cei 20 de mii de mucenici ucisi in Nicoruidia. Prin aceste acte de donatie intelegem comuniunea stransa intre Manastirea Noul-Neamt si Patriarhiile de la Ierusalim si Constantinopol, care dintru inceputul existentei Manastirii Noul-Neamt au remarcat osardia, cu care se rugau si lucrau monahii la noua lavra.
Scriitorul si publicistul roman Zamfir Arbore (1848-1933) viziteaza Manastirea Noul-Neamt in 1881. Fiind impresionat de acest asezamant, el descrie cu multa afectiune manastirea. O puternica impresie i-au lasat anume slujbele care se tineau aici, fiind foarte lungi, dupa tipicul athonit.
O urma de neuitat i-a lasat-o egumenul Teofan: "vorbeste perfect limba moldoveneasca, pe care n-a stalcit-o deloc cu cuvinte rusesti, asemenea stie limba noua greaca, germana si putin ruseste" . Egumenul Teofil ii descopera lui Zamfir Arbore sentimentele sale: daca mai demult se arata un aprig partizan al protectoratului rusesc, mai tarziu s-a convins ca a gresit amarnic. Acest monah poate servi drept exemplu viu pentru multi dintre noi, care atat de mult ne dorim sa se produca o schimbare in tara prin aderarea sau sprijinul unui partid/organizatii, in care ne punem toata speranta, dar ajungem in cele din urma sa constatam ca s-a produs ceea la ce ne asteptam cel mai putin.
Deoarece Manastirea Noul-Neamt era o "fiica" a vechii lavre Neamt, alegerea staretului nu se facea direct de obstea manastirii, ci in conformitate cu regulile aprobate de tar. La 13 ianuarie 1864, tarul emite un ucaz, conform caruia "manastirea de la Chitcani era in dependenta de mitropolitul Moldovei, iar staretul trebuia sa fie ales de catre toti fratii manastirii, avand asentimentul lavrei Neamt" . Tarul Alexandru al III-lea face unele modificari, care le-au dat posibilitatea fratilor de la manastirea in cauza sa-si aleaga staretul fara a intra in contact cu lavra Neamt si mitropolitul Moldovei.
Toata obstea, in unanimitate, l-a ales pe ieromonahul Andronic in functia de egumen. El continua lucrarea predecesorului sau si construieste trapeze si bolnita. La 15 aprilie 1890, la Chisinau, iermonahului i se confera rangul de arhimandrit. Arhimandritul Andronic a lasat bibliotecii de la Noul-Neamt peste 60 de lucrari scrise de mana sa. Printre ele: "Istoria pentru sfintele manastiri Neamtu si Secu" in 10 volume, "Istoria pentru Manastirea Neamtu" in 2 volume. Lucrarile sale, din pacate, nu s-au pastrat la manastire, caci, odata cu inchiderea acestui locas in 1962, intreaga biblioteca a fost dusa la Arhiva Nationala a Moldovei, constituind un fond aparte (P-2119).
In "Catalogul Cartilor Manastirii Noul-Neamt", se mentioneaza ca in 1884, aici se aflau "2272 de carti tiparite in limbile: slava, moldoveneasca, rusa, greaca s. a." .
Dupa inchiderea manastirii, cartile si manuscrisele aflate au nimerit in fondurile Arhivei de Stat, fiind inventariate 1199 de carti, cu mult mai putine decat in 1938, cand fondul respectiv era alcatuit din 2408 tiparituri .
Staretul Gherman
Dupa moartea arhimandritului Andronic, calugarii il aleg in calitate de egumen pe ieromonahul Gherman. Preluand toiagul staretiei, la 6 noiembrie 1893, el conduce obstea manastirii timp de 27 de ani. Isi incepe activitatea cu ridicarea a doua corpuri de chilii Prin stradania sa e zidita biserica de iarna "Adormirea Maicii Domnului". CU cateva luni inainte de sfintirea ei, in ziua de 8 mai 1905, e ridicat la rangul de arhimandrit.
Doi ani mai tarziu, in 1907, staretul Gherman a inaintat o propunere Sinodului si Ministerului Afacerilor Externe, prin care cerea acordarea unei sume de 12500 de ruble anual si a, pe deasupra, ajutor in valoare de 100.000 de ruble pentru inaltarea clopotnitei. Desi in acea vreme Rusia traversa o perioada destul de tulbure, tarul a acceptat ambele demersuri, semnand la 1 mai "De acord".
Ridicarea clopotnitei a inceput in 1912, iar pe la 1914 ea era aproape finisata. Problemele au aparut odata cu inceputul Primului Razboi Mondial. Clopotnita era construita din 6 etaje, inaltimea totala fiind de 60 m si avand 12 clopote cu greutatea de 16 000 kg, cel principal avand 8688 kg. In prezent aceasta clopotnita este cea mai mare de pe teritoriul Republicii Moldova si reprezinta, probabil, cel mai atractiv punct turistic al acestei institutii monahale. Odata cu inceperea razboiului au fost mobilizati 47 de frati (27 iulie 1914), iar peste 14 zile alti 21 de frati.
Revolutia bolsevica a avut urmari si asupra Manastirii Noul-Neamt. Populatia a inteles ca in tara e "libertate deplina" si ca poti jefui si risipi fara mila averea straina. In ziua de 16 decembrie 1917 locuitorii din satele Chitcani si Copanca au furat 600 de oi, 40 de vite cornute, 50 de porci, 1500 de pasari, cartofi, porumb" .
Capitolul III. MANASTIREA NOUL-NEAMT DIN PERIOADA
INTERBELICA PANA LA INCHIDEREA EI IN 1962
Dupa ce arhimandritul Gherman isi da demisia in 1920, carma obstei este incredintata protosinghelului Hrisant. In 1926, dupa expropriere, manastirii i-au fost lasate 50 de ha teren arabil, 35 de ha de fanete, gradini si livezi. Veniturile erau distribuite egal intre Manastirea Neamt si Manastirea Noul-Neamt. Dupa 9 ani de conducere, arhimandritul Hrisant demisioneaza in 1929. Toiagul staretiei este preluat de arhimandritul Melchisedec, care s-a aflat la carma manastirii pana la 1 august 1936, cand a fost randuit staret la Manastirea Neamt, fiind inlocuit de ieromonahul Axinte. De remarcat ca o buna parte dintre monahi (in 1936 numarul lor era de circa 100), aveau studii superioare obtinute la cele mai prestigioase universitati ale Europei. Astfel, protosinghelul Petru a absolvit Academia Teologica din Chisinau si Universitatea din Strasbourg (Franta), unde a sustinut teza de doctor. Ieromonahul Benedict, de asemenea, a facut studiile la Chisinau si Strasbourg. Monahul Teofan a absolvit Academia din Bucuresti.
De remarcat ca primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea, a fost stranepotul calugarului Teofan Cristea. Soborul manastirii a adresat o rugaminte de a numi manastirea in cinstea Preafericirii Sale.
Patriarhul aproba cererea vietuitorilor de la Noul-Neamt.
Manastirea a avut multe de indurat in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. La 15 mai 1942, staretul Axinte raporta Arhiepiscopiei Chisinaului urmatoarele: "Biserica Inaltarea Domnului arsa de bombardament de Soviete inca de anul trecut este complet descoperita, asa ca ploile, soarele si mai cu seama gerul din iarna ce a trecut slabesc zidurile" .
Din discutiile cu ierodiaconul Alexie de la Manastirea Noul-Neamt am aflat ca atunci cand se retrageau trupele sovietice in 1942, persoana care a bombaradt biserica a ridicat capul sa vada daca a nimerit tinta si in acelasi moment a fost ucisa de fortele inamice.
Lucrarile de reconstructie a bisericii urmau sa fie executat de arhitectul Alexandru Gengan, din serviciul tehnic al Primariei or. Tighina.
Dupa razboi, staretul Axintie Mnteanu este deportat in lagarele sovietice, de unde nu mai revine. Au fost deportati si alti calugari, manastirea urma insa sa functioneze, fiind inchisa printre ultimele, in 1962.
Functia de staret e preluata de protoiereul si viitorul arhimandrit Filadelf. Inalt Prea Sfintitul Nectarie, episcopul Chisinaului si al Moldovei, ii cere ca limba de slujire in biserica sa fie slavona. Staretul ii raspunde cu amabilitate: "Vin a va raporta urmatoarele referitor la propunerea Inalt Preasfintiei Voastre, care ati facut prezentarea ieromonahului Gudiil Ciobanu. Sfintia Sa este grav bolnav de picioare si nu poate indeplini ascultarea care ati propus-o Inalt Preasfintia Voastra. Un alt ieromonah care sa stie a savarsi Sfanta slujba in slavona nu exista in Manastirea Chitcani" .
Astfel, ieromonahul egumen Filadelf este inlocuit in 1950 cu staretul Iason, care venise de la Manastirea Dobruja, insa carma de staret ii este incredintata doar pentru un an. Un an mai tarziu, egumenul Iosif de la Manastirea Suruceni este insarcinat cu aceasta functie. In anul 1956 biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost repictata, aceasta reparatie costand un milion de ruble. Odata cu inchiderea sfantului lcoas, aceste biserici, picturile de mare pret, odoarele si toata averea vor fi distruse.
La 1 ianuarie 1960 in manastire vietuiau 109 calugari, dintre care un episcop, Ioan Speranski, refugiat de la Manastirea Krasnoiarsk; doi arhimandriti, 12 egumeni, 34 de ieromonahi, 9 ierodaiconi si 20 de ucenici (frati).
O buna parte din calugari erau veniti de la Manastirile Suruceni, Dobruja, Harjauca si alte manastiri inchise la acea vreme.
Capitolul IV. MANASTIREA NOUL-NEAMT DE LA
INCHIDERE PANA LA REDESCHIDEREA EI IN 1990
La 16 mai 1962, la Noul-Neamt a avut loc ultimul serviciu divin, dupa care manastirea s-a inchis.
Iata ce-i declara arhimandritul Iosif reporterului Dinu Postarencu in 1993: "Timp de aproape doua luni inainte de a o inchide de tot, paseau pragul diferiti demnitari, dandu-se de inteles ca zilele manastirii sunt numarate. La inceput ne-au cerut sa trimitem pe la casele lor calugarii tineri, dispozitie pe care am executat-o. Napasta deplina a cazut peste noi ca un trasnet intr-o noapte, dupa Sfintele Pasti. La miezul noptii, exact la ora unu, urma sa sune, conform statutului manastiresc, clopotul pentru a-i aduna pe calugari la utrenie. Clopotul insa tacea. Mi se infatiseaza clopotarul si ma anunta ca nu poate suna, deoarece ii taiata franghia. Ies afara si ce sa vad? Vreo 4-5 masini cu oameni stateau in asteptare in jurul catedralei manastiresti. "Ce inseamna asta?, intreb. La care mi se raspunde ca de azi inainte in manastire n-o sa se mai faca slujba, ca timp de 3-4 zile, fiind trimise masini, toti calugarii vor pleca de aici. Luandu-se cheile de la toate incaperile, ne-au dat voie sa luam unele obiecte bisericesti: sfinte moaste, pe care le-au dus la catedrala Ciuflea din Chisinau, si trei icoane scumpe, pe care le-am pastrat la mine acasa. Calugarii urcati in masini cu cele necesare pentru trai, au fost transportati pana la destinatie" .
Pana la inchiderea acestui asezamant monahal, manastirea inregistra cel mai mare aflux de credinciosi din Basarabia: la slujbele de duminica veneau intre 100-300 de credinciosi, iar la marile sarbatori si in special in zilele de hram locasul era vizitat de cateva mii de pelerini. De aici observam importanta spirituala a manastirii si ura ce o aveau ateistii-comunisti fata de sfintele locase, in care vedeau un vrajmas.
La cateva zile dupa inchiderea manastirii (20 mai 1962) arhiepiscopul Chisinaului si al Moldovei trimite patriarhului Moscovei si al intregii Rudii, Alexei I, vestea inchiderii sfantului locas: Prin prezenta, cu mare tristete aduc la cunostinta Preasfintiei Voastre urmatoarele: "La 16 mai 1962, in manastirea de barbati Chitcani din Eparhia Chisinaului si a Moldovei a avut loc ultimul serviciu divin, dupa care manastirea s-a inchis. La 25 aprilie 1962, eu am raportat Preasfintiei Voastre despre nelinistea sfintilor episcopi Ioanichie si Feodor relativ la viitorul lor loc de trai. La a saptea zi dupa Pasti si dupa ziua Sf. Toma, staretul manastirii Chitcani, egumenul Iosif, m-a informat ca 40 de rezidenti ai manastirii au plecat acasa la rude, iar cei ramasi sunt si ei gata sa plece. Atunci l-am trimis la manastire pe parohul bisericii Sf. Troita din Chisinau, protoiereul Anatolie Malai, fost blagocin, pentru a clarifica motivele ce au dus la plecarea calugarilor din manastire si care este situatia ei actuala, ceea ce el mi-a comunicat intr-un raport amanuntit, a carui copie o anexez. La 16 mai a.c., staretul manastirii, egumenul Iosif, mi-a raportat ca intreaga fratie a manastirii a plecat, dupa ce au fost depuse cererile de plecare. Celor plecati li s-au dat alimentele necesare, imbracaminte, bani si lucruri trebuincioase. Staretul a predat cladirile si averea ramase, sub paza, organelor puterii civile.
Preasfintii episcopi Ioanichie si Feodor au trecut temporar in manastirea Capriana din Eparhia Chisinaului si a Moldovei si asteapta binecuvantarea Preasfintiei Voastre: preasfantul episcop Ioanichie, pentru iesire din Moldova, iar preasfantul episcop Feodor, indicatia unde sa traiasca, deoarece in manastirea Capriana slujba bisericeasca si vorbirea sunt numai in limba moldoveneasca, ceea ce el nu intelege" .
Biblioteca manastirii
Odata cu infiintarea manastirii, ea a dispus de o bogata biblioteca. Despre ea in 1933 cercetatorul P. Constantinescu-Iasi, care a vizitat manastirea in acelasi an, afirma ca aceasta constituia una din putinele comori basarabene. La temelia acestei marete biblioteci au stat cartile aduse de la vechea lavra Neamt. Ei au adus aproximativ 30 de manuscrise de limba slava si romana, ce dateaza din secolului XIV-XIX.
La numai 20 de ani de la intemeierea manastirii, biblioteca acesteia numara 146 de manuscrise de limba romana si slava si 2272 de carti tiparite in limbile: slava, romana, rusa, greaca etc.
In anii 1945-1958, dupa ce un sir de asezaminte monahale au fost inchise, biblioteca manastirii Noul-Neamt s-a completat cu unele manuscrise de la manastirile Curchi, Suruceni etc.
Dupa inchiderea manastirii, biblioteca si arhiva au fost duse spre pastrare la Arhiva Nationala a Moldovei, constituind un fond aparte. Crucile de pe biserici au fost daramate, picturile distruse complet. Ierodiaconul Alexie mi-a relatat ca, in timp ce comunistii se straduiau sa doboare crucea de pe biserica de vara, trosul a cazut jos si a lovit cu putere persoanele ce savarseau aceasta faradelege. Unul a murit imediat, iar celalalt si-a dat sufletul la spital peste o zi. Din 1964, o parte din ansamblul monastic a fost transformat in spital TBC. Biserica de iarna "Adormirea Maicii Domnului" a servit drept depozit pentru medicamente. Clopotnita a fost transformata in muzeu al gloriei militare. La intrarea in clopotnita a fost pusa o inscriptie: "Manastirea Chitcani. Monument de arhitectura din sec. XIX. Ocrotit de Stat." Aceasta "ocrotire" mai curand poate fi considerata o distrugere, intrucat la redeschiderea manastirii, aici s-au gasit doar ruine. Douazeci si opt de ani manastirea a indurat aceasta "ocrotire de stat", si nu doar Noul-Neamt, ci toate manastirile si schiturile basarabene, cu exceptia manastirii de maici de la Japca.
Capitolul V. RENASTEREA MANASTIRII NOUL-NEAMT
Odata cu "perestroika", in tot spatiul sovietic s-a dat libertate religiei; s-au redeschis manastirile, bisericile, s-a permis predicarea evangheliei fara restrictii. Manastirea Noul-Neamt a fost printre primele asezaminte monahale care au fost reinfiintate. In august 1989 e deschisa biserica Adormirea Maicii Domnului, ca parohie, intrucat satul nu dispunea de alte biserici, in afara celor din manastire.
La 20 septembrie 1990, patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii, Alexei al II-lea, a emis un ordin, prin care blagosloveste redeschiderea sfantului asezamant. Primul staret de dupa redeschidere a fost numit ieromonahul Dorimedont. Imediat s-a purces la lucrarile de reparatie deplina manastirii. In primul rand, s-a depus staruinta pentru repararea bisericii Sf. Nicolae. In 1991 ea a fost sfintita, fiind paraclisul Seminarului Teologic, deschis in acelasi an. In perioada razboiului de pe Nistru, Seminarul si-a continuat activitatea, ajutandu-i pe combatantii moldoveni cu imbracaminte si hrana. Ghidul Manastirii Noul-Neamt, ierodiaconul Alexei, mi-a povestit ca in perioada conflictului armat a cazut o bomba in clopotnita, insa nu a explodat. Genistii au izolat-o cu material special, astfel ca ea se autodistruge. In 1993 seminarul avea 120 de studenti. Corpul de chilii pentru ieromonahi si ierodiaconi a fost reparat in anii 1994-1995. Tot in acea perioada a inceput repararea Bisericii de vara "Sf. Inaltare", care a durat 4 ani. Calugarii de la Chitcani au reusit nu doar sa-si renoveze propria manastire, ci si alte sfinte biserici din spatiul pruto-nistrean. Astfel ca, incepand cu martie 1995, monahii de la Noul-Neamt acordau in proportii mari sprijin material schitului Zloti cu hramul "Sf. Gheorghe", sters de pe fata pamantului in 1949. Din 1998, schitul a devenit manastire independenta. Tot prin straduinta calugarilor de la Chitcani, incepand cu 1996, functioneaza un schit pentru maici "Sfintele Maria si Marta". Schitul se afla la o distanta de 20 km de or. Causeni si este dependent in prezent de manastirea Noul-Neamt. De asemenea, la 6 km de manastire a fost deschis in 1993 inca un schit cu 2 biserici cu hramul "Sf. mucenici Vichentie si Doremidont". Manastirea Noul-Neamt a reusit sa-si deschida propria tipografie. Incepand cu data de 15.10.1998, arhimandritul Paisie (Cecan), fratele fostului egumen Dorimedont, este numit staret al manastirii "Inaltarea Domnului", Noul-Neamt, functie pe care o detine si in prezent. Iar fostul staret Dorimedont, tot in acelasi an, e hirotonisit episcop al Edinetului si Briceniului.
Deoarece Manastirea Noul-Neamt era singura manastire din asa-zisul stat "R.M.N.", episcopul de Dubasari, Iustinian, dorea cu inversunare ca seminarul si manastirea sa se supuna lui. Calugarii nu au fost de acord cu aceasta intentie, facand tot posibilul ca sa ramana in continuare in subordonarea Mitropoliei Chisinaului si a Moldovei. Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a incercat sa faca o vizita la Chitcani pentru a clarifica situatia, insa autoritatile transnistrene nu i-au permis. Intr-un sfarsit, seminarul a fost inchis si transferat la Chisinau, iar manastirea a continuat sa se supuna mitropolitului Vladimir. In acel an (2001), o parte din calugari au plecat din manastire, unii in Romania, altii s-au refugiat pe la alte manastiri din Basarabia. Acea perioada de tulburate a trecut, situatia in prezent fiind destul de calma.
Incheiere
In acest cuvant de incheiere as dori sa ma refer la importanta manastirii Noul-Neamt. Pe plan spiritual, asezamantul dat reprezinta cel mai puternic centru spiritual al ortodoxiei basarabene. Am colindat multe manastiri din tara, insa doar acolo am simtit aceasta miscare duhovniceasca de proportii. In tot spatiul romanesc e cunoscut numele Pr. Selafiil, in varsta de 97 de ani. Trecut la cele vesnice la 18.07.2005, numele sau a dat rasunet in special dupa publicarea cartii "Parintele Selafiil. Dragostea care niciodata nu cade" scrisa de ieromonahul Savastie Bastovoi, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova si al Uniunii Scriitorilor din Romania, monah la sfanta manastire Noul-Neamt.
De asemenea, aici se afla cele mai multe moaste din Republica Moldova. Spre deosebire de alte manastiri, Noul-Neamt se afla intr-o stare destul de buna. Asezamantul monahal in intregime a fost reparat. De asemenea Noul-Neamt e una din putinele manastiri, care are posibilitatea sa-i ofere pelerinului un loc de odihna si o masa. Iata de ce am numit aceasta comunicare "Renasterea Manastirii Noul-Neamt", fiindca ea intr-adevar a reinviat si a devenit asemenea manastirii de pana la 1962, dar mai bine ar fi daca ati vedea totul cu ochii vostri, caci un lucru vazut inlocuieste mii de cuvinte.
Bibliografie
1. Arhimandrit Paisie (Cecan), Manastirea Sfintei Inaltari a Domnului Noul-Neamt, Chitcani, 2005.
2. Postarenco Dinu. Manastirea Noul-Neamt, 1994.
3. Pelin Valentina. Catalogul general al manuscriselor moldovenesti pastrate in URSS, Chisinau, 1989.
4. Ilvitchi Luminita, Manastirile si schiturile din Basarabia, Chisinau, Ed. Museum, 1999.
5. Revista Cugetul.
6. Magazinul ilustrat "Lumea Credintei", "Manastirea Noul-Neamt", Lavra Basarabiei.
