Manastirea Calaraseuca. Actele vechi indica faptul ca aceasta manastire a fost, la inceputul veacului al XVIII-lea, un schit al manastirii Sfantul Sava, inchinata Sfantului Mormant.
Printre fondatorii se pomeneste pe la anul 1747 Maria Cantacuzino, care a daruit un lot de pamant. In 1780 biserica veche nu mai putea fi folosita, iar Hagi Marcu Donici, din targul Moghilau “Movilau”, de pe malul celalalt al Nistrului, a construit o biserica si o clopotnita, pe care a sfintit-o in 1782 cu hramul Adormirea Maicii DomnuIui. Pentru acest fapt, Donici a si primit din partea Patriarhiei blagoslovenie dreptul de a se numi epitrop pe viata al acestei manastiri.
La un an dupa rapirea Basarabiei de catre rusi (1812) schitul era decretat manastire. Tot atunci, manastirea trece sub carmuirea arhiepiscopului Eparhiei Chisinaului, fara a mai avea vreo legatura cu manastirea Sfantul Sava sau Patriarhia de la Ierusalim. In acea perioada carmuirea manastirii Calaraseuca a fost incredintata numai staretilor de origine rusa.
Catre anul 1853 se incepe construirea celei de-a doua biserici, de generalul-maior Nicolae Al. Cerchez, sub staretia lui Ghedeon (1853-1865) cu hramul Sfantului Mitrofan al Voronejului din Rusia.
In 1916 monahii pleaca pe la alte manastiri, iar in Calaraseuca sunt aduse calugaritele refugiate din manastirea Virov, din Polonia ruseasca.
Dupa 1961 manastirea Calaraseuca a fost transformata in spital pentru copiii cu handicap psihic. Biserica de iarna a fost transformata in club, iar cea de vara in depozit pentru spital.
In 1989, din cauza degradarii complexului monahal spitalul a fost evacuat, iar manastirea a fost preluata de o intreprindere agricola din localitate.
Pe data de 3 mai 1991, manastirea de calugarite Calaraseuca a fost redeschisa.
