cît de des să se împărtăse un crestin

[msiluan]

În Biserica primară pe timpu Sfintilor Apostoli credincioşii se cuminecau in fiecare săptămină. De ce acum (cu mare părere de rău) lumea se uneşte cu Hristos atît de rar. Poate unii o să zică că nu-s vrednici, dar cine este vrednic? Noi ne impărtăşim nu pentru că sintem vrednici, ci ca să ne facem.
Cred ca pricina este răcirea credinţei. De ex: nui mai pasă omului dacă îl opresti de la cele sfinte, dar mai demult asta era cea mai mare tragedie şi durere să nu te uneşti cu Hristos. Acuma omul vine de citeva ori pe an la biserică, şi atunci cind are necazuri, cum a zis un coleg pe forum, nu vine din dragoste.... Ei ce să lungesc eu atita vorba, asta vreau să spun trebuie înviat duhul ortodoxiei tradiţionale. Lumea trebuie să cunoască că participînd mai des la sfintele taine, numa aşa putem să ne ridicăm din mocirla în care stăm, numa aşa prindem puteri să luptăm cu răul din noi şi din afară. Fără împărtăşanie e greu, dar cu Domnul toate devin uşoare. Viaţa devine luminoasă şi veselă, cum zice in psalmul 33: Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul.

[msiluan]

De ex. la Athos la mănăstirea Vatopedi monahii se cuminecă de trei, patru ori pe săptămină. Bine noi nu sintem monahii de la Sf.Munte, dar putem să ne оmpărtăşim, hai să zic in fiecare lună. La noi la multe Mănăstiri şi in Russia se pracitcă оmărtăşania o dată pe săptămină. Părerea mea e că creştinu de rоnd trebuie să se cuminece macar bоn fiecare lună.

[Kateryna]

Hrană duhovnicească de la părintele Cleopa Ilie !

Sfânta Împărtăşanie este de mare folos-omului, dacă se împărtăşeşte cu adevărat cu credinţă, cu pregătire şi dezlegarea duhovnicului. Că cel ce se apropie cu nevrednicie, osândă îşi ia, că este foc care arde pe cei nevrednici - ai văzut ce spune în rugăciunile dinainte de împărtăşanie.
– Cine se poate împărtăşi?
– Cine are viaţă curată, neprihănită; cine are ştiinţa gândului său curată, cine nu impedimente canonice şi este dezlegat de duhovnic, poate să se împărtăşească, iar cine nu este mărturisit şi dezlegat de duhovnic şi n-a făcut canonul dat, nici nu se poate apropia de împărtăşanie. Că şi o dată în an de se va împărtăşi, ca Iuda este, care o dată împărtăşit şi atunci a intrat satana în el şi l-a vândut pe Domnul.
Dacă nu-i vrednic- cineva, nici o dată pe an să nu se împărtăşească. Ai văzut ce zice în Cuvântul 53, Sfântul Ioan Gură de Aur: „...Şi voi, preoţilor, care daţi Preacuratele Taine, nu mică muncă zace asupra voastră, dacă ştiţi pe cineva nevrednic, de-l veţi împărtăşi cu aceste preaînfricoşate şi preasfinte şi dumnezeieşt Taine. Şi dacă te temi tu, o, preotule, că cel ce vine la tine este sectar, adică general, sau ipat, adică prefect, sau voievod sau cel ce este cu coroana pe cap, adică împărat şi te temi că se va supăra că nu-i dai împărtăşania, dacă te temi tu, adu-1 la mine! Tot trupul meu îl voi da, să-i ardă mai înainte de a da Trupul cel Preasfânt şi Preacurat celui nevrednic. Tot sângele meu îl voi vărsa mai înainte de a da Sângele atât de înfricoşat şi Preasfânt la cel care nu-i vrednic”
Iar dacă s-a curăţit şi dacă s-a pregătit după rânduiala canonică a Bisericii lui Hristos prin mărturisire, şi a făcut canonul cuvenit, să se apropie cu frică şi cu cutremur.
- Ce ne puteţi spune de împărtăşirea copiilor până la vârsta de şapte ani? Necesită spovedanie?
- Copiii cei nevinovaţi până la vârsta de cinci ani este bine să-i împărtăşiţi, dacă se poate, şi în fiecare Duminică. Iar copiii de 6-7 ani, mai ales acum, este bine să fie spovediţi şi apoi împărtăşiţi, că astăzi copiii văd şi aud multe sminteli, în casă, la televizor şi peste tot, nefiind supravegheaţi de părinţi.
La fel şi despre cei bătrâni şi bolnavi zice Sfântul Simeon al Tesalonicului: „Cei bătrâni şi bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine să se împărtăşească mai des şi în sărbătorile mari”.
Totdeauna, înainte de a te împărtăşi, după ce ţi-ai făcut metaniile, după ce ai părăsit păcatul şi ţi-ai făcut canonul dat de preot, înainte de a te împărtăşi trei zile cel puţin n-ai voie să bei vin, nici să mănânci de dulce sau cu untdelemn. Iar în afara postului, fără spovedanie. Fără canon şi fără o săptămână de post sau măcar trei zile, nu te poţi împărtăşi. Cel puţin trei zile înainte de a te împărtăşi să nu mănânci cu untdelemn şi să nu bei vin; numai mâncare uscată. Aşa este rânduiala cu Sfânta Împărtăşanie, fraţilor.
- Spuneţi-ne ceva despre împărtăşirea călugărilor, despre deasa împărtăşire.
- Călugării din mănăstiri, daca au duhovnic bun, să se spovedească cât mai des. La noi spovedania, cum vedeţi, este o dată pe săptămână, vinerea. Dar am călugări foarte treji, care vin de două-trei ori pe săptămână la mărturisire: „Părinte, n-am fost la Utrenie; părinte, am rămas în urmă cu canonul; părinte, am mâncat înainte de masă”, sau te miri ce. Dacă îl mustră conştiinţa, el vine, îi pui mâna pe cap, îl dezlegi şi se uşurează. Aşa că şi călugării bătrâni şi bolnavi se pot împărtăşi o dată pe săptămână; ceilalţi, dacă le dă voie duhovnicul, se pot împărtăşi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o dată pe lună.
- Dar avem vreun temei la Sfinţii Părinţi pentru împărtăşania la patruzeci de zile?
- Da, avem la Sfântul Simeon al Tesalonicului. El zice că o dată la patruzeci de zile fiecare să se pregătească şi să se împărtăşească, dacă n-are vreo oprire canonică. Este păcat care te opreşte douăzeci de ani de la împărtăşanie.
În caz de moarte, dacă vezi că omul este gata, îi dai împărtăşania. Nu-l mai poţi opri în caz de moarte; iar dacă nu moare şi mai trăieşte, face în continuare canonul dat. Aşa să ştiţi.
- Se poate împărtăşi cineva fară să se spovedească?- Nu. Niciodată. Nici în caz de moarte şi de altceva, nu întâi spovedania şi apoi să se împărtăşească.

CELE CINCI FELURI DE ÎMPĂRTĂŞIRE
- Dar de câte feluri este Sfânta Împărtăşanie? În câte feluri ne putem împărtăşi?
-Împărtăşirea cu Preacuratele Taine, a te împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, este cea mai înfricoşată, cea mai bună şi cea mai sfântă taină, că zice Mântuitorul: Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru dânsul.
Ne putem împărtăşi cu adevărat în cinci feluri, în Biserica lui Hristos.
Prima împărtăşire şi cea mai importantă este cea cu Trupul şi Sângele Domnului.
A doua cale de împărtăşire, după, Marele Vasile, este împărtăşirea duhovnicească,pe calea rugăciunii celei gânditoare a inimii. Poţi să vii în biserică şi chiar dacă eşti oprit de preot să te împărtăşeşti pe câţiva ani, te poţi împărtăşi de o mie de ori pe zi şi mai mult, pe altă cale, pe călea rugăciunii. Dacă vii în biserică şi zici rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul, lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, cu toată inima, de câte ori ai suspinat după numele lui Iisus, de atâtea ori te-ai împărtăşit, ca şi cel ce a luat cu linguriţa Sfintele Taine.
Aceasta este împărtăşirea pe calea rugăciunii celei gânditoare a inimii, cu care omul poate reuşi să se împărtăşească de multe ori pe zi, nu numai o dată.
Al treilea fel de împărtăşire este pe calea lucrării poruncilor lui Hristos. Mântuitorul a spus să postim, ne-a arătat cum să postim; a zis să ne rugăm, ne-a arătat cum să ne rugăm a spus să primim pe cel străin, să adăpăm pe cel însetat, să hrănim pe cel flămând, să cercetăm; pe cei închişi şi să iertăm pe cei ce ne greşesc.
Când facem aceste porunci, ne împărtăşim pe calea lucrării poruncilor lui Hristos. Acesta este al treilea fel de împărtăşire. Şi cu aceasta te poţi împărtăşi de multe ori pe zi, de câte ori ai lucrat poruncile lui Hristos.
Auzi ce spune dumnezeiescul Maxim; în Filocalie: „Hristos stă ascuns în poruncile Sale. Cine face o poruncă, îl primeşte pe Hristos.Şi nu numai pe Hristos, ci toată Sfânta Treime”. Şi auzi ce spune Scriptura: Cela ce mă iubeşte pe Mine şi are poruncile Mele şi le păzeşte pe ele; Eu şi - Tatăl vom veni şi lăcaş la dânsul vom face. Clar! Nu numai Fiul, ci şi Tatăl vine. Şi unde-i Tatăl şi Fiul pe toată Sfânta Treime o primeşte acela care lucrează poruncile lui Dumnezeu, măcar de ar fi oprit de a lua Sfânta Împărtăşanie de vreun preot, înţelegeţi? Acesta-i al treilea chip de împărtăşire pe calea lucrării poruncilor.
A patra împărtăşire este prin auz. Cum? Eu sunt oprit de preot atâţia ani de la împărtăşire, fie că sunt femeie sau bărbat. Dar merg la biserică şi ascult cu evlavie Sfânta Liturghie, Apostolul, Evanghelia, Heruvicul, Axionul şi predica preotului. Dacă ascult cu evlavie cuvântul Domnului, de câte ori am luat un înţeles duhovnicesc prin auz, de atâtea ori m-am împărtăşit cu Hristos.
Aceasta este împărtăşirea prin urechi, al patrulea fel de împărtăşire. Şi Apostolul spune clar: Credinţa vine prin auz şi auzul prin cuvântul lui Dumnezeu. Tu primeşti cu linguriţa pe Hristos; eu îl primesc prin urechi, când ascult cu evlavie Sfânta Liturghie, cântările şi predica preotului. Şi mă împărtăşesc de mii de ori pe zi şi fără să ştii tu. Tu poate, dacă nu te-ai pregătit bine, spre osândă primeşti Sfânta Împărtăşanie. Iar eu, dacă stau cu credinţă, ca vameşul, în Biserică şi ascult cu evlavie slujba, mă împărtăşesc prin urechi.
Al cincilea fel de împărtăşire este pe calea miridelor, a părticelelor ce se scot pentru noi la Sfânta Liturghie. De aceea nu putem pune la Sfânta Liturghie pe cei beţivi, pe cei ce înjură, pe cei ce trăiesc necununaţi, pe sectari, pe cei ce se sinucid. Pentru că-acea părticică care se scoate reprezintă faţa acelui suflet.
Aceste părticele se sfinţesc la Sfânta Epicleză, prin invocarea Duhului Sfânt şi la sfârşitul slujbei, după ce s-a pus în potir partea cu Iisus, se zic cuvintele: „Plinirea potirului credinţei Duhului Sfant”, apoi se pun şi părticelele ce se scot pentru credincioşi, în Sfântul Potir este Trupul şi Sângele lui Hristos viu.
Din prescura a patra se scot părticele pentru vii, din a cincea pentru morţi şi le pune în Sfântul Potir. Din aceste părticele ca făina, ce s-au adăpat cu dumnezeiescul Sânge în Potir, atâtea mii şi milioane de suflete au primit împărtăşirea şi comuniunea direct cu Iisus Hristos, cu Trupul şi Sângele Lui.
Acestea patru din urmă sunt căi de împărtăşire pe calea lucrării faptelor bune, dar nu înlocuieşte pe cea dintâi. Numai o împărtăşire temporară şi în caz de ceva, tot trebuie să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului, cu Preacuratele Taine.
Iată aşa ne putem împărtăşi în cinci feluri în Biserica Universală.
- Dacă un neoprotestant se împărtăşeşte pe cele patru căi, dar nu se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, poate avea nădejde de mântuire?
- Nu! Nu are nici o valoare, pentru că este rupt de Biserica lui Hristos şi la ei nu este danii preoţiei. Acela e sectar, om rătăcit. Aşa-i, măi băiete! Nu putem noi schimba ceea ce a întemeiat Hristos pentru toată lumea. El a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu; beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu... (Ioan 6, 53).
De ce v-am spus despre Sfânta Împărtăşanie? Este bine să vă pregătiţi, mamă. Frăţiile voastre de la ţară, măcar în posturi şi măcar o dată la patruzeci de zile să vă împărtăşiţi.

Arhim. Cleopa Ilie

[erty]

totul e bine cind e in masura... privind la impartashania unor persoane de zi cu zi in concordanta cu faptele shi trairea lor iti vine sa-ti iai lumea in cap...
sf. Ioan de la Kronshtad slujea la preestol in fiice zi... insa demult e recunoscuta practica in sf. Biserica cind chiar shi preotii zi de zi slujesc cel mult o saptamina... in marea majoritate in acest sens exceptii nu prea sint...

[vlah]

Vă prezint un mic studiu la temă al ieromonahului Petru Pruteanu, sper să vă fie de folos:
http://teologie.com.md/biblios/studii/studiu_sf_impartasanie.pdf

[msiluan]

am citit studiul, recomand si la altii, bine spus, cules de la Sf.Parinti.
Da nu numai sa cititi, puneti si in practica

[pelerinul]

Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul.

Ce frumos ati zis ! :o:)Eu stiam ca un crestin ar trebui sa se impartaseasca de 4 ori pe an ! in cele 4 posturi .

[vlah]

In trecut cei ce nu se impartaseau (cu motiv binecuvantat, desigur) erau concediati asemeni catehumenilor, ramanand in biserica doar cei ce urmeaza a se cumineca.
Traditia impartasirii de 4 ori pe an nu e prea ortodoxa... fiind enuntata de Sf. Petru Movila (care se afla sub influenta catolica, dupa cum se stie) in catehismul sau.
Sf. Impartasanie are si un rol sfintitor (Sf. Trup si Sange ofera un ajutor real in lupta cu patimile), iar acesta poate fi inteles doar din propria experienta, din aceasta cauza va recomand o imparasanie cat mai deasa.

[pelerinul]

Cel mai bine este sa iei impartasanie atunci cand simti ca sufletul vrea...asa cred...:)...sau gresesc ?! :(

[vlah]

Dar exista momente cand sufletul nu vrea impartasanie? :confused:
Exista momente cand sufletul nu vrea sa se uneasca cu Dumnezeul sau?

[Vernon]

In vreamurile de acum (cele de pe urmă), cind oamenii sint atit de invirtoşaţi cu inima că abia de se mai gindesc la aproapele lor, darămite la Creator - există o sumedenie de momente cind sufletul amorţit nu simte nevoia de a se uni Cu Hristos (de a se impărtăşi). Dar faptul că sufletul nu simte nevoia (fiind zbuciumat de viltorile vieţii) - nu inseamnă că el nu are nevoie. Insăşi prin firea sa - sufletul se află intr-o permanentă nevoie de a se face părtaş cu Hristos.

[tonyp25]

la fel cum trupul are nevoie de hrana zilnica si sufletul are nevoie des de hrana spirituala. Eu as sugera Spovedanie si Impartasanie cel putin o data sau de doua ori pe luna pentru un crestin bun.