что есть церковь

[Bakofan]

что есть церковь и какова её роль в духовном просветлении и возвышении человека.

[msiluan]

Este o temă foarte complexă, care se poate aborda din mai mutle unghiuri. O să incerc să vorbesc din acest punct de vedere: Biserica este trupul lui Hristos, capul Bisericii este Hristos, iar noi creştinii sîntem trupul. Sf.Ap.Pavel: el este capul trupului, al Bisericii (Col.1,18). Biserica şi Hristos sint una. Trupul Bisericii se hrăneşte, se sfinţeşte, trăieşte cu Hristos. Acesta este Domnul, atotputernicul, atotcunoscătorul, Cel ce pretutindenea este şi pe toate le plineşte, spriginitorul nostru, prietenul nostru, fratele nostru. Stîlpul şi temelia Bisericii. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfîrşitul, temelia, totul. Fără Hristos nu există biserică. Mirele este Hristos, iar mireasa-fiecare suflet.
În afara Bisericii nu există mînuire, pentru că te rupi de trupul tainic a lui Hristos, şi in afara ei nu sînt sfintele taine, fără de care nu se poate mîntui.
Lucru de căpătîi este să întrăm în Biserică. Să ne unim cu semenii noştri, cu bucuriile şi cu tristeţele tuturor. Să-i simţim ai noştri, să ne rugăm pentru toţi, să ne doară pentru mîntuirea lor. Să facem totul pentru ei, precum Hristos pentru noi. Înăuuntrul Bisericii devenim u8na cu fiecare nenorocit şi îndurerat şi păcătos.
Nimeni nu trebuie să vrea să se mîntuiască de unul singur. Este o greşală a se ruga cineva pentru sine, şi să se mîntuiască el. Pe ceilalţi trebuie să-i iubim, şi să ne rugăm să nu se piardă nimeni, să intre toţi în Biserică. Cu dorirea aceasta trebuie să plece cineva din lume, pentru a merge la mănăstire.
Cind ne separăm pe noi inşine, nu sintem creştini. Creştinii adevăraţi sîntem atunci cînd simţim adînc că sîntem mădulare ale tainicului trup al lui Hristos, ale bisericii, într-o necurmată legătură a iubirii. Atunci cînd trăim uniţi în Hristos, adică atunci cînd trăim unitatea Bisericii Sale, cu simţămîntul că sintem una. Pentru aceasta, Hristos se roagă Tatălui ca toţi să fie una. Esta adîncimea cea mai mare, cel mai înalt înţeles pe care îl are Biserica. Aici se află taina: să se unească toţi precum un singur om în Dumnezeu. O altă asemenea religie nu există. Nici o religie nu spune astfel de lucruri. Spun ceva, dar nu această taină, această subţirime a tainei pe care o cere Hristos, zicîndu-ne că aşa trebuie să devenim, că voieşte să fim a Lui.
Încă un lucru important şi delicat, care se petrece des la noi: pentru a păstra unitatea dintre noi trebuie să facem ascultare de Biserică, de episcopii ei.
Ascultînd de Biserică, ascultăm de Hristos Însuşi, El voieşte să fim o turmă şi un păstor. Să ne doară pentru biserică, să o iubim mult. Să nu îngăduim a fi judecaţi reprezentanţii ei. Să nu-i credem pe cei ce judecă cele sfinte. Şi chiar de am vedea cu ochii noştri vreun lucru rău săvîrşit de un sfinţit slujitor, să nu o credem, să nu ne gîndim la asta, nici să o transmitem mai departe. Acelaşi lucru e valabil şi pentru mădularele laice ale Bisericii, pentru fiecare om. Toţi sintem Biserica, cei ce judecă Biserica pentru greşelele reprezentanţilor ei,chipurile pentru a ajuta la indreptare, fac o mare greşală. Aceştea nu iubesc Biserica. Şi fireşte, nici pe Hristos, care este capul ei.
Iubim Biserica atunci cînd îmbrăţişăm fiecare mădular al ei şi facem tot ceea ce face Hristos, ne jertvim, priveghem, facem totul ca şi Acela, Cel care ocărît fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa (I Petru 2,23).
urmează despre rolul bisericii în iluminarea duhovnicească şi înălţarea omului...

[msiluan]

Ştim cu toţii despre cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea. dar mai mare decit toate este dragostea. De ce? pentru că din acestea trei numai ea trece in veacul viitor, şi pentru că ea este ceea ce caracterizează cel mai mult pe Dumnezeu: "Dumnezeu este iubire" (Ioan)

Tot ce facem noi pentru desăvоrşirea noastră creştină, trebuie făcut din dragoste pentru Hristos, pentru că tot ce se face din silă sau obişnuinţă sau in alt fel, numai nu din dragoste, nu are valoare veşnică. Deci desavarşirea creştină trebuie făcută din dragoste pentru Dumnezeu.

Iluminarea noastră duhovnicească incepe şi se desăvоrşeste in biserică prin participarea la sfintele taine. Acolo primim Botezul, acolo ne impăcăm cu Dumnezeu, si tot acolo ne unim cu el in chip văzut prin Sf.Impărtăşanie.

Păcatul оl face pe om foarte incurcat sufleteşte. Rătăcirea nu se risipeşte prin nimic. Numai prin lumina lui Hristos vine izbăvirea. Cea dintii miscare o face Hristos: "veniţi la mine toţi cei osteniţi..." (Matei 11,28).
De multe ori, nici osteneala, nici metaniile, nici crucile nu atrag Harul. Există taine. Cel mai insemnat lucru este să te fereşti de formă si să ajungi la substanţă. Tot ceea ce se face, să se facă din iubire. Iubirea atrage Harul Lui Dumnezeu. Cоnd vine Harul, atunci vin şi darurile Sfintului Duh: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blindeţea, infrinarea, curăţiea...(Gal. 5, 22-23). Acestea sint cele pe care trebuie să le aibă un suflet sănătos in Hristos.
Cu Hristos omul se imple de Har şi trieşte astfel deasupra răului. Pentru el, răul nu există. Există numai binele, Dumnezeu. Nu poate exista răul. Adică, atita vreme cit are lumina, nu poate avea intunericul. Nici nu-l poate cuprinde intunericul, pentru că are lumina.

[pvitalie]

biserica e casa Domnului pe pamint
Cum te duci la o intilnire cu presedintele tarii asa trebuie sa vii la biserica.
Sa fim concentrati la rugaciuni , dar sa nu ne gindim ce o sa facem dupa liturgie sau etc.
Dar e tare greu sa te concentrezi asupra rugaciunii cind in fata ta sta o fata in pantaloni strinsi pe pcicior sau in fusta scurta, sau cind cineva fosneste cu o sacosa, sau cind cineva iti tulbura linistea in biserica.
Ar fi bine ca preotii sa explice oamenilor cam cum trebuie sa se poarte in biserica si cum trebuie sa fim imbracati in biserica. Oamenii vin la biserica si isi rezolva probleme. Dar la biserica nu se rezolva problemele, la biserica se fac Sfintele Taine, se asculta rugaciuni, etc.
Ne ducem la biserica fara nici o frica de Dumnezeu, parca ne-am duce intr-o excursie si asteptam cit mai repede sa se termine excursia aceasta, pentru ca ne dor picioarele.

[erty]

unde se aduna doi in numele MEu acolo sunt shi eu... Biserica suntem noi toti... parintele a mentionat ca aceasta tema e foarte complexa... pentru a primi un raspuns ce te poate lamuri e necesar de a concretiza domeniul abordat...