Despre bloguri

[avdeev]

Ce parere aveti despre bloguri? Ma ocup de un blog (inca) si uneori ma intreb daca fac bine ce fac. Unii spun ca se folosesc altii ca se smintesc. Ce ziceti?

[Vernon]

Frate, eu ti-as zice asa: Blogu-i blog, mantuirea-i mantuire...

[Fairness]

E un subiect care merită să fie discutat.
Mantuirea omului depinde de mulţi factori. Pentru fiecare faptă, cuvant, cuget sau gand vom da răspuns lui Dumnezeu. La fel şi cei care au blog-urile lor au responsabilitate foarte mare pentru toate materiale ce sunt publicate acolo deoarece in prezent blog-uri se bucură de un număr impunător de vizitători.
Acum a devenit la modă sa deschizi un blogulet ortodox. Care ar fi scopurile deschiderii acestor blog-uri?
Există mulţi autori care pe astfel de blog-uri publică doar materiale cu caracter alarmist ce provoacă panică şi deznădejdea in randul credincioşilor. Am urmărit comentariile la astfel de articole, unii din comentatori fiind foarte derutaţi şi se intrebau dacă mai trebuie sa meargă la Biserică, dacă in Biserica se mai păstrează Harul Duhului Sfant, dacă trebuie să facă ascultarea faţă de ierarhii Bisericii... etc. Stiu că alţii datorită unor astfel de articole (persoane care incă nu sunt inbisericite sau au o credintă slabă) s-au dezamagit de ceea ce se face in Biserica noastră, de ceartă in randul ortodocşilor şi decid să nu mai meargă la biserică sau de cele mai multe ori trec la sectari ori devin atei. Pentru fiecare om pe care am provocat să plece din sanul Bisericii Ortodoxe vom purta răspuns.
Alţi blog-eri se află intr-o aşteptare permanentă a antihristului, a Apocalipsei (ştim ca această a fost idea de bază a celor mai multe secte - aşteptarea sfarsitului lumii), caută pecete antihristice in toate lucrurile ce ii inconjoară, insă uitand cu totul că lupta pentru mantuire trebuie să ducem оn sufletele şi inimile noastre, cu păcatele noastre. Aşteptand pe antihrist, de cele mai multe ori ei uită de Hristos.
Şi desigur cea mai iubită tema cred că a tuturor blogger-ilor ai noştri e judecarea arhiereilor. Cat e de plăcut e să fii judecător, să decizi care om merită să fie afurisit, care ierarh merită să fie caterisit. Ce e de “fine” să citeşti canoane si să cauţi să pedepseşti primul pe vreun ierarh, căci in funcţie de rapiditatea publicării şi de titlul cat mai provocător al articolului depinde rating-ul si numarul vizitatorilor pe blog. Se pare că acestea sunt preocupările principale ale acestor bloggeri.

Parerea mea e că un blog ortodox trebuie să urmărească ca scopuri principale:
– mantuirea noastră,
– apropierea de Biserică Ortodoxă (activitatea misionară, putem pe cineva să apropiem de Biserică doar cu blandeţe, răbdare şi оnţelepciune),
– mărturisirea Credinţei Ortodoxe (dreptul judecarii celor care nu respectă dogmele si canoanele Bisericii Ortodoxe să lăsăm lui Dumnezeu, să nu ne transformăm in judecători ca să nu fim judecaţi),
– catehizarea,
– promovarea valorilor creştine şi lupta cu influenţa unor valori imorale ce vor să ne impună оn societate ş.a.

Sf. Teofan Zavoratul spunea: “Iata tot ce ne propune creştinismul, in privinta căii mantuirii:
- Să cunoaştem si sa respectam invatatura crestina, prin care aflam principii sanatoase despre tot ce exista si prin care ni se arata, in porunci, calea spre imparatie.
- Să ne aflam sub lucrarea Sfintelor Taine ale Bisericii, prin care primim putere de viata si de traire evlavioasa.
- Să participam la toate sfintele slujbe, molitve si ritualuri ale Bisericii, dupa randuiala, pentru ca astfel sa incalzim in noi scanteia harului divin si sa respingem ademenirile lumii.
- Să ne incredintam conducerii pastorilor legitimi si a parintilor duhovnicesti si sa le ascultam cu supunere indrumarile.”

Toate articole care au un duh ce provoaca neascultare, judecare, dezbinarea Bisericii, ură faţă de toţi de altă părere, extremismul (sectarismul ortodox cu viziuni foarte inguste care nu permit să inţeleagă adevărată profunzimea Invăţăturii Ortodoxe, limitandu-se doar la unele aspecte exterioare care de cele mai multe ori se transformă in fariseism) – nu pot provoaca decat sminteala in randul credincioşilor şi o dezbinare mai mare a Bisericii Ortodoxe.
Inteleg că cuvinte duhovnicesti ale Sfinţilor Părinţi care ne invaţă să trecem mai uşor calea mantuirii şi să ne luptăm cu păcatele noastre, niste exemple ziditoare pentru suflet din Vieţile Sfinţilor, apeluri de milostenie şi participarea la nişte campanii de binefacere etc. nu sunt aşa de palpitante ca strigăte pentru caterisire cuiva, căci cer de la noi o anumită jerfă, muncă şi lupta cu patimile noastre de care nu dorim să ne lepădam. Dar, părerea mea, astfel trebuie să fie un blog ortodox. Să nu ne transformăm in niste farisei, “teologi cărturari”, ci să fim adevaraţi creştini ortodocşi cu trairea noastră, să respectăm poruncile, că doar aşa vom ajuta şi pe alţii să mantuiască.

[x-iurie]

Alţi blog-eri se află intr-o aşteptare permanentă a antihristului, a Apocalipsei (ştim ca această a fost idea de bază a celor mai multe secte - aşteptarea sfarsitului lumii), caută pecete antihristice in toate lucrurile ce ii inconjoară, insă uitand cu totul că lupta pentru mantuire trebuie să ducem оn sufletele şi inimile noastre, cu păcatele noastre. Aşteptand pe antihrist, de cele mai multe ori ei uită de Hristos

Staţi oleacă de ce aşteptarea Apocalipsei si a lui Antihrist ? Noi nul aşteaptăm pe Antihrist el vine şi fără aşteptarea noastră ! E bine că sunt fraţi care previn despre pericolu ce se apropie şi nu trebuie de ingorat acest pericol ! duhul lui Antihrist circulă prin lume de mai multă vreme ! Noi traim pe viu apocalipsa ! e ceva normal să se vorbeasca sau să se discute taman acum Apocalipsa !

[amator]

Interesant despre caree pericol ne aminteste cineva? Despre cel launtric sau cel din afara? Nu trebuie sa ne grabim sa tilcuim Apocalipsa. Unicul lucru pe care-l mustra Ea e "caldicimea" noastra. Lumea intunericului nu este o lume de care trebuie sa ne temem, ci o lume cu care nu avem nimic comun. Pericolul e asuns adinc in noi, crestinii. Noi am pierdut aroma Orthodoxiei!!! Cine na preintimpina de aceasta?

[x-iurie]

Interesant despre caree pericol ne aminteste cineva? Despre cel launtric sau cel din afara? Nu trebuie sa ne grabim sa tilcuim Apocalipsa. Unicul lucru pe care-l mustra Ea e "caldicimea" noastra. Lumea intunericului nu este o lume de care trebuie sa ne temem, ci o lume cu care nu avem nimic comun. Pericolul e asuns adinc in noi, crestinii. Noi am pierdut aroma Orthodoxiei!!! Cine na preintimpina de aceasta?

Pai mai sunt crestini care vorbesc activ despre apocalipsa , putini citi sunt dar sunt ! Au ei curajul sa vorbeasca chiar daca sunt numiti si huliti ca precum ar fi nebuni ! Nimeni nu ne v-a preintimpina ca pierdem ce pierdem ! Daca nu ne trezim singuri nu ne v-a trezi nimeni !

[Fairness]

Pai mai sunt crestini care vorbesc activ despre apocalipsa , putini citi sunt dar sunt ! Au ei curajul sa vorbeasca chiar daca sunt numiti si huliti ca precum ar fi nebuni ! Nimeni nu ne v-a preintimpina ca pierdem ce pierdem ! Daca nu ne trezim singuri nu ne v-a trezi nimeni !
E una sa vorbesti despre Apocalipsa, alta e să fii posedat de această idee, uitand complet de cele duhovniceşti.
Este o cale greşită pe care iau mulţi tineri, persoane care abia au venit in sanul Bisericii Ortodoxe şi cred că doar aici se rezumă Invăţătura Ortodoxă. In loc să ne trezim şi să ne sculăm din starea noastră de păcătoşenie, noi cugetăm la ceva exterior care nu duce spre mantuire.
Cunosc personal pe mulţi aşa numiţi "vorbitori despre apocalipsa" cu care despre altceva să vorbeşti nu poţi, sunt foarte limitaţi la unele concepte pseudo-ortodoxe care din mandrie le pun mai presus decat Scrierile Sfinţilor Părinţi.
Aceşti vorbitori despre trezirea noastră majoritatea nici nu socot de cuviinţă să frecventeze regulat Biserica. Nu au timp nici pentru rugăciuni sau citirea unor cărţi duhovniceşti, Sfanta Scriptura la ei se limiteaza doar la Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul.
Sf. Teofan Zavoratul ne indemna: “ Să cunoaştem si sa respectam invatatura crestina, prin care aflam principii sanatoase despre tot ce exista si prin care ni se arata, in porunci, calea spre imparatie."
Dacă nu respectăm Invăţătura Creştină Ortodoxă, poruncile Domnului, ne conducem după unele principii nesănătoase, nu vom afla calea spre Impărăţie.

[x-iurie]

E una sa vorbesti despre Apocalipsa, alta e să fii posedat de această idee, uitand complet de cele duhovniceşti.
Este o cale greşită pe care iau mulţi tineri, persoane care abia au venit in sanul Bisericii Ortodoxe şi cred că doar aici se rezumă Invăţătura Ortodoxă. In loc să ne trezim şi să ne sculăm din starea noastră de păcătoşenie, noi cugetăm la ceva exterior care nu duce spre mantuire.
Cunosc personal pe mulţi aşa numiţi "vorbitori despre apocalipsa" cu care despre altceva să vorbeşti nu poţi, sunt foarte limitaţi la unele concepte pseudo-ortodoxe care din mandrie le pun mai presus decat Scrierile Sfinţilor Părinţi.
Aceşti vorbitori despre trezirea noastră majoritatea nici nu socot de cuviinţă să frecventeze regulat Biserica. Nu au timp nici pentru rugăciuni sau citirea unor cărţi duhovniceşti, Sfanta Scriptura la ei se limiteaza doar la Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul.



Dumnezeu are multe cai spre inima noastra , cineva a citit Apocalipsa si a venit la biserica , altcineva a auzit de pocainta si a venit , cuiva i-a decedat o ruda si a auzit la inmormintare de Dumnezeu , cai sunt multe , si nu suntem noi cei care trebuie sai judecam pe cineva de unde a auzit si cum a venit ! Aşa e şi cu cei care au citit Apocalipsa daca ei vorbesc intruna despre asta de ce sai oprim ? Oare nu facem vreun paginizm prin a opri pe cineva care vorbeste adevarul , sau prin a vorbi de ei cas obsedati , poate noi suntem orbi si nu vedem ce vor ei sa ne spuna . Nu suntem noi vrednici sa oprim pe cineva care vorbeste despre asta , sau sa vorbim ca frecventeaza mai mult sau mai putin biserica , acel om poate s-a pocait pentru asta iar noi niam luat pacatul daca l-am judecat !

[amator]

Epoca noastra multi se grabesc s-o caracterizeze ca postcrestina. Eu insa in masura cunostintelor istoriei lumii si a crestinismului, ma conving ca crestinismul niciodata n-a fost inteles si primit de oameni cum trebuie. Multe imperii si state au pretins la denumirea de "crestine" si popoarele lor purtau masca cucerniciei, dar "de puterea ei se lepadau (2 Tim. 3,5): au vietuit si vietuiesc ca păginii. Interesant un lucru, dar anume statele crestine de-a lungul veacurilor tin o mare parte a lumii in catusele de fier ale robiei. (Arhim.Sofronie Saharov)

[amator]

Un paradox al crestinismului: lumea se va sfirsi pentru ca trebuie sa se schimbe in dragostea lui Dumnezeu, -- si lumea se va sfirsi pentru ca "din pricina inmultirii faradelegilor intru multi se va raci dragostea". Lumea este chemata de Dragoste catre vesnicie, dar daca nu raspunde la aceasta chemare -- ea se destrama. (A.Curaev)