intrebare pentru Parinte

[andra]

Buna ziua, Parinte!

Am 21 de ani. Am nevoie de ajutorul dumneavoastra, de o parere sau de un sfat.
Cunosc un baiat de acum 6 ani. De-a lungul timpului, relatia dintre noi a avut diferite forme: am fost uneori doar simplii colegi de scoala, alteori buni amici, dar cel mai mai mult, intr-o relatie amoroasa.
Ceea ce simt eu este destul de complex. Pe langa dragoste, pot sa va spun sigur ca este cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata sic el mai apropiat om. Ne cunoastem reciproc foarte bine. Il apreciez foarte mult pentru ceea ce e ca om, il admir, iar uneori mi-e drag ca si cum ar fi copilul meu. Petrecem mult timp impreuna; suntem alaturi si atunci cand e vorba de lucruri serioase (probleme diverse, scoala, cautare de serviciu etc), dar si cand e vorba de relaxare sau distractie. Il ajut cu placere ori de cate ori are nevoie si imi doresc sa fac parte din viata lui si el din a mea. El este omul cu care as vrea sa imi petrec restul vietii. Am crescut si am evoluat impreuna; faptul ca il cunosc si ca imi doresc aceasta relatie ma motiveaza sa devin mai buna pe orice plan.
Vreau sa subliniez faptul ca nu spun aceste lucruri sub impulsul momentului, ci o simt si o declare in mod rational. Spun rational, deoarece au fost perioade cand noi nu am format un cuplu si am avut ocazia sa cunosc oameni noi, dar pentru care nici nu am putut sa simt asa, nici nu i-am apreciat la fel. Nu este vorba de o ambitie sau de incapatanare, imi doresc cu adevarat sa avem o relatie de iubire frumoasa, care sa ne faca pe amandoi fericiti.
Problema este ca el nu e singur pe ce vrea; din acest motiv, de-a lungul anilor, natura relatiei noastre s-a schimbat: am fost amici, doar cunostinte sau cuplu. Totusi, desi au fost momente cand m-a alungat sau cand a avut ocazia sa cunoasca alte persoane, tot pe mine ma considera cel mai apropiat om si tot la mine s-a intors- ca si cuplu. Observ ca nici nu vrea sa scape definitiv de mine, dar nici nu ma vrea totdeauna. Probabil ca acesta e modul sau de a-si reinvia sentimentele, daca simte ca ma pierde. Sau probabil ca o fi ramas cu mine din inertie... Poate ca, de fapt, nu tine deloc la mine si ma pastreaza din mila, ca sa nu sufar eu… Sau poate e prea tanar si ii e teama sa se angajeze intr-o decizie… Sau se simte frustrat din cauza celor din jur si are nevoie de mine, dar vrea sa para independent. Cu toate astea, de fiecare daca cand a stiut ca am eu probleme sau ca ma pierde, a revenit atat ca si prieten, cat si ca iubit. Nu stiu ce sa mai cred. Dumneavoastra ce credeti?
Sincer, imi doresc mult de tot sa fie liniste si sa avem o relatie constanta, pentru ca situatia asta schimbatoare ma chinuie. Vreau sa il fac fericit si sa nu il pierd. Si mai ales, vreau sa merit sa fiu si eu fericita alaturi de el.
Sa stiti ca de multe ori m-am Dumnezeu pentru noi si pentru el si pana la urma unele dintre rugi mi le-a ascultat, insa am avut impresia ca doar pe moment, mi-a dat ce am vrut, apoi mi-a luat totul, astfel ca am suferit mult.
Va rog ajutati-ma. Spuneti-mi ce credeti ca trebuie sa fac ca sa ma iubeasca si sa ramanem impreuna.

Cu stima si multumiri!

[arhim.ambrozie]

Draga Andra, desi aceasta problema ma depaseste, din moment ce ce sint monah si nu am experienta vietii de cuplu (poate ca un preot casatorit v-ar sfatui mai bine), totusi sint de parerea ca relatia dintre voi doi este una "clasica", adica unul din voi iubeste, iar celalat se lasa iubit. Se pare ca prietenia voastra va dura atat, cat fratia ta o sa accepti si o sa te impaci cu realitatile d-e care scrii.
Ca preot vreau sa atrag atentia fratiei tale asupra celui mai important lucru de care depinde o relatie de iubire placuta lui Dumnezeu - paza de pacatul desfraului. Este prea greu acest cuvant pt tinerii de azi, dar legea noastra crestineasca ne indeamna sa ne pastram curati trupeste pana la cununie. In cazul in care "ati gustat" deja din cele oprite va sfatui pe ambii sa mergeti la spovedanie, caci numai pocaindu-va si curatindu-va de pacat veti avea parte de binecuvantarea Domnului. Nu fiti neglijenti in cele ale sufletului si Dumnezeu va va darui bucuria unei dragoste adevarate.

[Xenia Motelica]

Binecuvinteaza Parinte,
Am o fetita de doua luni.Pe cind avea vreo trei saptamini am observat ca se uita des la icoanele noastre.Odata a venil la noi o cunoscuta si i-am aratat si ei aceasta dar ea mi-a spus ca se uita doar pentru ca iconele sunt colorate cu culori aprinse.Eu am tacut, in gind spunindu-mi ca se inseala si trageam atentia si mai virtos la privirile ei.Avem doua crucite aduse de la Ierusalim, una facuta din ghips care sta la capul patului nostru si alata din lemn pe care am puso deasupra usii de la dormitor.Dupa culoare sunt surii si nu reprezinta ceva aprins(dupa aspect) insa fetita noastra si la acele crucite se uita mereru schimbindu-si privirea de la una la alta.Astfel la ele uitindu-se a si inceput sa gingureasca si sa zimbeasca.Sunt foarte fericita cind are privirirle intoarse catre iconote sau catre crucite si gingureste vesela la ele.Si am amai observat:cind sotul citeste rugaciunile de dimineata(la cele de seara ea deja doarme) isi tinteste privirea asupra lui si il asculta foarte atent de parca ar intelege totul.Spuneti-mi varog caci sunteti mai aproape cu cugetul sicu inima catre cele sfinte,ce ar insemna acestea.
Si mai orugaminte:noi inca nu am botezat fetita caci suntem in strainatate si asteptam sa o inregitram ca sa putem merge acasa sa o botezam.Insa documnetele dureaza.Va rug mult parinte rugativa pentru robii lui Dumnezeu Petru si Xenia ca sa ne ajute cit mai repedesa ajungem acasa sa obotezam.Si rugati-va ca prunca noastra Anastasia sa fie pazita de toate relele pina cind Domnul nostru ii va rindui un inger pazitor ptin sfintul botez.Ne rugam si noi neincetat MAicii Domnului si fie ca prin rugaciunile dumnevoastre si Presfintei nascatoare de Dumnezeu sa ajungem cit mai repede acasa.
Va multumesc.

[Xenia Motelica]

Am o intrebare la care eu pacatoasa nu pot gasi raspuns, nu inteleg si cit ne framinmtam in seara aceasta cu sotul si nu putem gasi raspunsul:Astazi s-au citit 12 evanghelii.Spunetimi varog,lamuritine pe noi pacatosii si intunecatii, de ce se spune "12 evanghelii" dar nu patru.Su cu ce scop se citesc ele.
Va multumesc!

[Fairness]

Ma iertati ca raspund in compartimentul dat.

In seara de Joia Mare se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu "Denia celor 12 Evanghelii" sau mai bine de zis se citesc fragmente sau pericopele evanghelice (Pericopă = Pasaj, fragment din Sf. Scriptură care cuprinde o povestire sau o parabolă) din cele 4 Evanghelii care amintesc ultimele invățături ale Mantuitorului către ucenici si de sfintele si mantuitoarele Patimi ale Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos inainte de Răstignire. Cele doisprezece pericope evanghelice citite atunci sunt:
Ioan 13, 31-18,1
Ioan 18, 1-29
Matei 26, 57-75
Ioan 18,28 - 19,16
Matei 27, 3-32
Marcu 15, 16-32
Matei 27, 33-54
Luca 23, 32-49
Ioan 19, 19-37
Marcu 15, 43-47
Ioan 19, 38-42
Matei 27, 62-66
(http://www.nistea.com/postul-mare/cele-12-evanghelii-ale-patimilor-domnului.htm)

[Xenia Motelica]

Va multumesc Fairness!!
Dumnezeu sa va pazesca si sa va dee putere si luminare pentru a lamuri si pe altii.
Paste Fericit!

[arhim.ambrozie]

"Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savirsit lauda" - ne spune Sf.Scriptura. De aici consluzia este ca copilasii, datorita inocentei lor, sunt foarte receptivi la cele sfinte. Cineva din Parintii Bisericii spunea ca pruncii deseori comunica cu ingerii, mai ales cu Ingerul Pazitor, ii vad si le primesc caldura asa dupa cum o promesc pe a mamei sau tatei. Faptul ca copila dvs reactioneaza la fel este o dovada a celor spuse. Nu primiti aceasta ca pe un lucru iesit din comun, ca nu cumva sa educati in copilul dvs spiritul de exceptionalitate, dar nici nu neglijati aceasta realitate, asa dupa cum incearca sa va convinga cei care dau cazului explicatii "stiintifice".
Nu este bine sa aminati increstinarea copilului. Gasiti acolo, unde suntei, o biserica ortodoxa pr a boteza fetita, iar in tara, la intoarcere, veti face doar cele ce tin de traditie - cumatria, etc.
Doamne ajuta!
HRISTOS A INVIAT!

[Laur_x3]

Intrebarile lui Epifanie catre Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos http://vestitorul.blogspot.com/2008/04/sf-andrei-cel-nebun-pentru-hristos.html

[Danootza]

Buna ziua parinte!
Am o maaare problema!!!!! Inca sunt in soc si nu stiu ce sa fac.

Ieri mergem pe strata si o doamna invirsta m-a oprit si mi-a spus ca o sa-mi cada tot parul (!!!) si ca trebuie numaidecait sa-mi pun ata rosie in par! Poate nu-i asa strasnic, dar, apoi am urcat intr-un troleibuz, si dupa o statie a intrat o doamna (tiganca(, peste putin timp s-a apropiat de mine si mi-a spus ca o sa-mi pierd parul!! si sa-mi pun ata rosie in par!! Anul trecut mi-a mai spus acelasi lucru tot o astfel de doamna dar nu i-am dat atentie. Acum ii mai serios, azi noapte le-am visat pe amindoua cum imi spuneau ca o sa-mi cada tot parul daca nu-mi pun ata rosie in par! (la mine parul e ff lung, poate din acest motiv, mi-au zis si de deochi(!)).

Eu nu cred in deochi decit la nivel de legenda, dar de ata rosie impotriva deochiului in general nu am auzit! pentru ce este ea?! Ajuta? Ati mai auzit cazuri asemenea? e totusi posibil, sau nu, deochiul? Dvs ce parere aveti? Poate sa fie adevarat ce mi-au spus mie???

Ce sa fac acum, parinte? Sa-mi tai parul ca sa nu-l pierd de tot? Dar eu tin mult la parul meu, cu greu l-as taia...! Nu stiu ce sa fac, m-au speriat ff tare, si ata aia rosie in par, nu imi vine sa fac asa ceva, pentru ca nu inteleg de ce!!!

PS: Mi-a spus tata acum sa-mi iau cruce sa port si nu o sa ma deochi deloc, dar eu nu port cruce la git pentru ca nu pot sa port nimic la git, lantisoare, mergele, nimic, nu suport, dar am de mult timp o bratara din iconite la mina , e din biserica. E acelasi lucru? E suficienta sa port iconotele? Sau trebuie sa-mi pun ata rosie??
Va rog!!! parinte, spuneti-mi ce sa fac, caci ma simt fff rau!

[jeniuta]

Dragă Danootza, nu am putut rămîne indiferentă faţă de problema ta,aşa că am întrebat pe cunoscutul meu Părinte Iulian şi uite ce ţi-a scris:

[12:20:29] Rata Lilian: Scriu pentru prima dată pe aici, poate că o să greşesc pe undeva, să nu vă fie cu supărare
Ma rugat cineva să vă răspund la problema Dvs. În primul rând, vă rog foarte mult să vă liniştiţi! Nu o să vă cadă nici un păr dacă o să vă puneţi nădejdea în Dumnezeu!
Despre necredinţa Dvs., în vrăji, deochiuri, etc., din păcate acestea există într-adevăr. S-au făcut încă din perioada biblică şi se fac până astăzi! Sunt o mulţime de slujitori ai diavolului, care îşi fac de cap slujind pe stăpânul lor cum le vine mai bine! Acum, persoanele care s-au apropiat de dvs., eu cred că au fost doar nişte simpli şarlatani, sau dacă nu şarlatani, atunci doar nişte femei superstiţioase. O să întrebaţi de ce le-aţi visat atunci? Trebuie să cunoaşteţi câte ceva despre vise! Acestea pot fi de la Dumnezeu, pot fi de la diavol şi pot fi de la oboseala trupească sau de la activitatea (evenimentele) zilnice, care v-au influenţat foarte mult! Sunt de părerea că Dvs., v-aţi lăsat profund impresionată de cuvintele acestea, care v-au marcat toată ziua, astfel v-aţi gândit toată ziua doar la lucrul acesta. De aici şi visul Dvs.
Despre aţa roşie din păr, nu vă trebuie categoric, sunt nişte superstiţii, precum că aţa roşie ar ajuta! Nu este corect, nu aţa roşie o să vă ajute, ci Crucea Domnului nostru Iisus Hristos! Într-adevăr, tatăl Dvs a avut perfect dreptate, atunci când v-a recomandat să purtaţi Sfânta Cruce la gât. Metaniile de pe mână sunt bune, nu pun la îndoială, dar puterea Sfintei Cruci este cu totul alta. Într-un cântare de la Taina Sfântului Maslu, se cântă "Doamne armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat-o nouă, că se scutură şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea Ei..." Ai înţeles? Diavolul se scutură şi se cutremură nesuferind a căuta spre puterea Crucii Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că prin răstignirea Sa pe Cruce, prin patimile Sale de pe ea, Mântuitorul nostru a sfinţit-o cu însuşi scump Sângele său! E clar, pentru cei începători este foarte greu să poarte o Cruce la gât, ba te gâtuie cineva, ba te deranjează, ba nu ţii comodă, ba o uiţi în baie... Nu te teme! Mai greu e primele câteva zile! mai departe îţi recomand ca să nu o scoţi nici-odată de la gât, nici în baie, nici în timpul somnului, nicio-dată. Astfel Crucea Ta depinde parte componentă din tine! Este foarte bine aşa! Dar fără de Crucea Mântuitorului, fără de supărare, întradevăr, eşti ca un soldat care merge la război fără de armă! Clar că va fi ucis, clar că va pierde lupta. Tot aşa şi noi, cei care ducem o luptă duhovnicească, împotriva forţelor întunericului, suntem datori să ne înarmăm cu cea mai mare armă, cu Crucea Domnului nostru Iisus Hristos! (Crucea ai grijă să fie neapărat sfinţită de un preot, de altfel e doar un simplu medalion).
De asemeni, ca preot, îţi mai recomand neapărat să mergi la Biserică să primeşti Sfânta Împărtăşanie nu doar în Postul Mare, ci în toate 4 posturi din cursul anului şi chiar mai des, şi zi când ieşi din casă dimineaţa, rugăciunea şi seara înainte de culcare, însemnând pereţii casei cu Semnul Sfintei Cruci. Ia dimineaţa puţină Anaforă şi Agheazmă, mai stroşte şi casa din când în când cu Agheazmă şi nu te mai teme în viaţa viacului de nici un diavol, vrajă sau fermecătorie. Dă căutare pe internet Viaţa Sfinţilor Mucenici Ciprian şi Iustina, pe baza lor o să te convingi, că nici un diavol nu poate dovedi rugăciunea! Da de tăiat părul nu tăia, Doamne fereşte, în aşa caz, precis îi face plăcerea necuratului, care voieşte moartea păcătosului! Sper că am fost explicit, cu toate că am căutat să-ţi răspund cât mai în grabă! Dumnezeu să te aibă în pază şi să te ferească de toată scârba şi de tot necazul ocrotindu-te cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni!

[arhim.ambrozie]

Foarte binevenit raspunsul p.Iulian pe care chiar il rog, cu aceasta ocazie, sa se inscrie in acest forum pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de sfaturile preotului.
Vreau doar sa adaug ca aceasta ispita a venit asupra domnisoarei cu problema probabil si pentru faptul ca s-a impatimit de parul ei cu care se si mandreste. Sa nu uitam de cuvantul Apostolului care zice ca podoaba femeii nu consta in impletirea parului, ci in smerita cugetare, supunere si tacere. Doamne ajuta!