Sfinta Impartasanie - Arhim Ioanichie Balan

[Map]

Iubiti credinciosi,

Sfinta Impartasanie cu Trupul si Singele Domnului formeaza centrul vietii noastre duhovnicesti. Fara de aceasta nu putem avea viata in Hristos, nu ne putem mintui. Caci asa ne spune Mintuitorul: "De nu veti minca Trupul Fiului Omului si de veti bea Singele lui, nu veti avea viata intru voi"(Ioan 6, 51-53). Sfintul Botez, Spovedania si Sfinta Impartasanie sunt tainele de baza ale Bisericii Ortodoxe care asigura mintuirea credinciosilor nostri. Si daca Botezul este "usa Tainelor", iar Spovedania este numita "al doilea Botez", Sfinta Impartasanie este cununa Tainelor, caci ea desavirseste uneste direct pe om cu Dumnezeu prin Trupul si Singele Domnului.

Sfinta Impartasanie se sfinteste intotdeauna numai in cadrul Sfintei Liturghii, prin prefacerea piinii si vinului in Trupul si Singele lui Hristos. De fapt aceasta este si scopul Sfintei Liturghii, sa sfinteasca darurile prin Duhul Sfint si sa le prefaca in Trupul si Singele Domnului. Sfinta Impartasanie se mai numeste si Euharistie, adica multumire, sau recunostinta, pentru ca ni se daruieste din iubire ca un dar de multumire si de recunostinta fata de Domnul nostru Iisus Hristos.

Daca Sfinta Impartasanie este viata noastra, nadejdea mintuirii nostre, cea mai inalta forma de unire cu Hristos si de multumire, cit suntem in trup, sa vedem care sunt conditiile principale care ne fac vrednici de impartasanie. Cea dintii conditie obligatorie pentru cel ce se impartaseste este sa fie ortodox adevarat si sa aiba mare credinta in Dumnezeu. Ca cine nu vine cu credinta si cu lacrimi la Sfinta Impartasanie, spre osinda se impartaseste. A doua conditie principala pentru cel care vrea sa se impartaseasca, sa fie spovedit dupa riduiala la un duhovnic iscusit. Nimeni din credinciosi, incepind de la virsta de sapte ani, nu se poate impartasi cu Prea Curatele Taine, daca mai intii nu s-a spovedit, daca nu si-a facut canonul rinduit si daca nu i-a dat dezlegare duhovnicul lui. Numai in cazuri urgente, de moarte, bolnavii pot fi impartasiti imediat, ca sa nu moara lipsiti de Hristos. Dar si atunci, daca ei nu cer si nu accepta Sfinta Impartasanie, nu trebuie sa li se dea. Dorinta staruitoare, libera a credinciosului, spovedania cu cainta si dezlegarea duhovnicului il fac pe fiecare fiu al Bisericii Ortodoxe vrednic de Prea Curatele Taine.

Iata si alte conditii fixate de Sfintii Parinti si de Biserica pentru primirea Sfintei Impartasanii. Credinciosul este dator sa-si cerceteze constiinta sa daca si-a marturisit toate pacatele la duhovnic, daca nu a ascuns vreun pacat de moarte la spovedanie, daca si-a facut canonul rinduit, daca este impacat cu toti oamenii, stiind ca fara impacare si dezlegare nu se poate impartasi nimeni cu cele Sfinte. Aceasta o spune cu autoritate si Sfintul Apostol Pavel, zicind: "Oricine va minca piinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de Trupul si Singele Domnului. Ci sa se ispiteasca omul pe sine, si asa din piine sa manince si din pahar sa bea. Ca cel ce maninca si bea cu nevrednicie osinda isi maninca si bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi mor " (I Corinteni 11, 27-30).

Apoi credinciosul este dator sa posteasca cele patru posturi, miercurea si vinerea, afara de caz grav de boala. Cine nu posteste, desi poate, nu se poate impartasi. Exceptii se pot face cu copiii, cu cei bolnavi grav si cu batrinii care nu pot posti. Insa toate sa fie cu binecuvantarea preotului respectiv. Cel ce doreste sa se impartaseasca trebuie sa tina curatenie cu sotia in posturi si sarbatori, iar daca se impartaseste intre posturi, sa posteasca facultativ si sa tina curatenie cel putin sapte zile inainte si trei zile dupa impartasanie. Alta conditie principala, credinciosul sa puna hotarire inaintea lui Dumnezeu si duhovnicului ca nu va mai face niciodata pacatele marturisite. Orice abateri de la rinduiala Bisericii trebuie discutate cu duhovnicul, de care credinciosul trebuie sa asculte ca de insusi Hristos.

Iubiti credinciosi

Vedeti ce spune mai ales Sfintul Apostol Pavel pentru Sfinta Impartasanie ? "Sa cerceteze omul pe sine si asa sa manince din piine si sa bea din pahar, ca cel ce maninca si bea cu nevrednicie, osinda isi maninca si bea!" La fel si Sfintii Parinti nu stabilesc exact de cite ori pe an sa ne impartasim ci cum sa ne pregatim mai bine pentru a fi vrednici de cele sfinte. Daca pina acum citiva ani se punea accentul pe pregatirea canonica pentru Impartasanie, adica pe rugaciune, post si spovedanie, astazi se pune accentul mai ales de cite ori sa ne impartasim, adica pe deasa impartasanie. Aceasta arata ca a slabit credinta nostra. De aceea punem accentul pe cantitate, pe deasa impartasanie, cu o mai rara spovedanie, si cu post cit de scurt. Probabil se va dori pe viitor chiar impartasania zilnica, dupa practica Bisericii Catolice, ceea ce ar fi un adevarat dezastru duhovnicesc.

[Map]

Pina acum centrul de greutate, locul de formare si crestere duhovniceasca era rugaciunea cu post si deasa spovedanie. Acum se constata o refuzare sau o marginalizare a spovedaniei si un zelotism superficial pentru Sfinta Impartasanie. Semnalul de alarma la dat manastirea Valdimiresi - Galati pina in anul 1955, ajungind sa impartaseasca pe oameni fara spovedanie si chiar pe mincate, dupa modelul catolic, calcind total Sfintele Canoane si traditia milenara a Bisericii Ortodoxe. Rezultatele negative ale acestei practice necanonice au fost foarte grave: Desacralizarea Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii, calcarea in picioare a Canoanelor, a unei traditii canonice profound respectate la noi, fanatizarea maselor de credinciosi necatehizati, necinstirea postului, divizarea sacramentala in sinul Bisericii noastre, dezorientatea preotilor si credinciosilor, care s-a savirsit prin distribuirea Sfintelor Taine mirenilor acasa, ca sa se impartaseasca fiecare liber, dupa dorinta !

Aceasta este o adevarata nebunie, batjocorire de cele sfinte si ierosilie, adica sacrilegiu. Vedeti unde se ajunge cu cele sfinte daca nu se respecta Canonele si practica Bisericii ?

Iubiti credinciosi,

Niciodata nu a slabit credinta in Dumnezeu mai mult ca acum. Niciodata nu s-a profanat Spovedania si Impartasania mai mult ca acum.La impartasanie multi se grabesc, dar la rugaciune si post, la iertare si curatenie, la pocainta cu lacrimi, mai nimeni nu se sileste. In ce case se mai posteste azi miercurea, vinerea si cele patru posturi de peste an ? In ce familii nu se avorteaza copii si nu se practica paza de a nu avea copii ? Sau citi dintre credinciosi pot spune ca sunt impacati cu ai lor ? Citi merg astazi regulat la slujbele Bisericii, citi fac milostenii, se spovedesc adesea la cei mai iscusiti duhovnici si se roaga cu lacrimi ? Mai nimeni. Doar calugarii si credinciosii batrini de prin sate. Marea majoritate cauta o mintuire mai usoara, fara nici o osteneala. Cu adevarat deasa impartasanie nu sporeste credinta, ci mai degraba o slabeste, aruncind pe om in mindrie.

Ce este, deci, de facut ? Sa ne intoarcem la marea evlavie si traditie din trecut, acceptind exceptii si pogoramint numai cu cei bolnavi, batrinii, si mame cu copii mici. Si de cite ori pe an se cuvine sa ne impartasim ? De cite ori se simte fiecare pregatit si ii da voie duhovnicul. De obicei calugarii se impartasesc, cel mai des saptaminal, in deosebi schimonahii batrini si bolnavii; iar cel mai rar la 30-40 de zile. Mirenii se pot impartasi regulat in cele patru posturi si cel mai des la 30 de zile. Iar cei ce se afla sub canon, numai dupa implinirea canonului si cu dezlegarea duhovnicului sau.

Sa ne apropiem de Trupul si Singele lui Hristos cu foarte mare credinta, cu smerenie si cainta; cu multe lacrimi, cu post si curatenie si, mai ales, cu impacare si inima curata. Astfel, sa ne spovedim si sa primim numai aghiasma mare pina la terminarea canonului rinduit. Iar cei care defaimeaza Canonele Bisericii si rinduiala ei milenara si care se spovedesc rar, din fuga si superficial, sa se intoarca la pocainta pina nu este prea tirziu.

Acesta este drumul parcurs de Sfintii Parinti si pe acesta se cuvine sa mergem, daca dorim sa fim vrednici de Cina Domnului si sa ne mintuim. Amin.

Arhimandrit IOANICHIE BALAN