Sf. Ioan Iacob Romanul (Hozevitul)

[Laur_x3]

LUCEFERII STIINTEI

Invatatii cei de astazi
Tot se straduiesc mereu,
Ca deplin sa dovedeasca
Ca nu este Dumnezeu.
Cu progresele stiintei
Ca si mandrul "Lucifer",
Dansii vor sa se inalte
Astazi mai presus de cer.
Doua "usi" le stau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la "poarta noua"
Sta un bou "sa ma iertati".
Una este "usa vietii"
Care lor li s-a inchis,
Alta este a pierzarii
Care groaznic s-a deschis.
Cate le ajunge capul,
Se grabesc sa nascoceasca,
Ca sa fabrice "viata"
Si pe moarte s-o opreasca
Orice uneltesti atee,
Viata nu vei fabrica
Iar de rafuiala mortii
Nicidecum nu vei scapa.
Toate cele nascocite,
Cand ajungi langa mormant,
N-au valoare nici ca pleava
Care se arunca-n vant!
Daca nu cunosti-n viata,
Pe Mantuitorul tau,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania "celui rau".

[Laur_x3]

Graiuri profetice

La vremea anilor din urma,
Pastorii cei duhovnicesti,
Se vor abate de la turma,
Urmand curentelor lumesti.

Pasi-vor ei pe cale stramba,
Lasandu-si drumul parintesc,
Si vor canta la oi din 'drâmbã',
Iar nu din fluier pastoresc.

(...)
Acei cu ravna mai fierbinte
La fapta buna, si smeriti,
Vor fi ca cei iesiti din minte
De toata lumea socotiti.

Intelepciunea omeneasca
Va face idoli pe pamant.
Si lumea vrea sa foloseasca
Dezmatul ca asezamant.

Vor tunde barbile si parul
Si hainele vor reteza,
Iar legile cu adevarul
La moda toate vor scurta.

La tineri nu va fi rusine
Si nici iubire intre frati,
Iar moda va tîrî cu sine
Pe oamenii destrabalati.

Atuncea Dumnezeu, cu greata,
Va cauta spre pamanteni
Si-i va lipsi pe multi de viata
Ca oarecand pe <<sodomeni>>.

Pamantul isi va pierde mana
Si munca nu va fi cu spor,
Ca multi vor crede pe Satana
Tovaras slobozirii lor!

Atuncea lumea va sa fiarba
Ca un cazan la <<pirostea>>
-Aprinsa de manie oarba-
Si pacea ei se va lua"
.................................................. ....................................

[Laur_x3]

O, OM!


de Sfântul Ioan Iacob-Hozevitul


O, om, ce mari rãspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la altii dai,
Cãci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe multi o sã îndrume.



Ce grijã trebuie sã pui
În viata ta în toatã,
Cãci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odatã.

Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergând din gurã-n gurã,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curati sau va-ntina,
Rodind sãmânta pusã-n ea
De dragoste sau urã.

Scrii un cuvânt...cuvântul scris
E-un leac sau o otravã,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rãmâne-n urmã drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocarã sau spre slavã.

Ai spus un cântec, versul sau
Rãmâne dupã tine
Îndemn spre bine sau spre rãu,
Spre curãtie sau desfrâu,
Lãsând în inimi rodul sãu
De har sau de rusine.

Arãti o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bunã sau e rea,
Va prãbusi sau va-nãlta,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.

Trãiesti o viaþã...viata ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ti-o trãiesti vei câstiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari rãspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lasi prin pilda care-o dai
Pe multi, pe multi, spre iad sau rai
Mereu o sã-i îndrume.

Deci nu uita!...Fii credincios
Cu grijã si cu teamã
Sã lasi în urmã luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Cãci pentru toate, neîndoios,
Odatã vei da seama.