Apariţie editorială: În memoriam Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic
Iunie 18, 2013 Categoria: Stiri
În memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic / cuvânt înainte de Înalt Prea Sfinţitul Vladimir Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove; ed. îngrijită de Prot. Ioan Lisnic - Chişinău, Labirint, 2013 – 144 p.
Vrednic fiu al Bisericii strămoşeşti, reputat teolog şi iscusit duhovnic, model de trăire curată a sacerdoţiului, părinte iubitor şi înţelept, care a pus temelia unei întregi dinastii de preoţi – aşa avem posibilitate să îl cunoaştem pe cel care a fost Protoiereul Mitrofor Grigore LISNIC.
Chipul acestei vrednice personalităţi, care a făcut parte din galeria marilor sacerdoţi ai Bisericii şi ai ţării şi care a trecut prin toate încercările unui regim văduvit de credinţă şi de omenie, îl profilează cu multă dragoste şi grijă Prot. Ioan Lisnic în lucrarea editată în memoria părinţilor săi, preotul Grigore şi preoteasa Nadejda.
Continuare…
Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a trecut la Domnul
Iunie 17, 2013 Categoria: Stiri
Duminica, la ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atît i-a iubit şi după care atît a jinduit.
Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 Februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948-1964, iar între anii 1966-1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (jud. Neamţ), iar între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa (jud. Neamţ). În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).
De la sfîrşitul lunii Martie a.c. cancerul de stomac pe care îl purta în taină de cîţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!
Continuare…
Predică la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic
Iunie 16, 2013 Categoria: Articole, Predici, Ilie Cleopa
Trei sînt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt şi Aceşti trei Una sînt! (I Ioan 5, 7)
Hristos a înviat !
Iubiţi credincioşi,
Astăzi, în Duminica a 7-a după Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă prăznuieşte primul Sinod Ecumenic al lumii creştine, care a avut loc în anul 325 în oraşul Niceea, pentru a condamna erezia, adică învăţarea greşită, eretică a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfîntul Împărat Constantin cel Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfinţilor Părinţi de atunci, fiind primul împărat creştin din lume (306-337).
Sf. Ioan de Kronstadt: ”Teme-te de rău ca de foc”
Iunie 14, 2013 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt
Teme-te de rău ca de foc. Nu îl lăsa să îţi atingă inima chiar dacă pare drept sau cinstit. Indiferent de circumstanţe, nu îl lăsa să intre în tine. Răul este întotdeauna rău. Uneori răul se prezintă ca o strădanie spre slava lui Dumnezeu sau ca ceva cu intenţii bune către aproapele tău. Chiar în aceste cazuri, nu te încrede în această simţire. Este o strădanie greşită şi nu este însufleţită de înţelepciune. În schimb, lucrează pentru alungarea răului de la tine. Răul, oricât de inocent se arată, încalcă iubirea îndelung-răbdătoare a lui Dumnezeu, care este slava Lui cea dintâi. Iuda a trădat pe Domnul său pentru 30 de arginţi pretextând ajutorarea săracilor. Păstrează în minte că duşmanul urmăreşte continuu moartea ta şi atacă mai violent când nu te aştepţi. Răul lui este fără sfârşit. Nu lăsa ca mândria şi iubirea de bunurile materiale să te atragă de partea lui.
Continuare…
Predică La Praznicul Înălţării Domnului - Sf. Iustin Popovici
Iunie 13, 2013 Categoria: Articole, Predici, Iustin Popovici
Ziua izbăvirii
Astăzi se încheie Paştele, astăzi ia sfârşit nevoinţa mântuirii, astăzi se încheie întreaga cale a întrupării lui Dumnezeu, de la naşterea pe pământ, de la Crăciun, şi toate până la înfăptuirea mântuirii neamului omenesc. Astăzi, acest minunat praznic ne dezvăluie întreaga taină a Domnului şi Dumnezeu-Omului Hristos. De ce a luat asupra Sa trup, de ce S-a întrupat, de ce a devenit om? A luat asupră-I trup pentru ca acest trup să-l izbăvească de păcat, de moarte, de diavol, şi să-l ridice, să-l înalţe mai presus de toate Cerurile şi să-l aşeze pe însuşi tronul Domnului Slavei (Marcu 16,19). Aceasta este întreaga cale a Dumnezeului-Om, a Domnului Hristos, întreaga Sa cale în această lume şi în această viaţă, pentru ca aceasta să fie calea fiecăruia dintre noi, a fiecărui trup omenesc.
Şi marele sfânt praznic de astăzi chiar aceasta arată: Cât de lungă este călătoria trupului nostru în această lume, de unde începe şi unde se termină. Începem de la naşterea pe pământ, ca să încheiem deasupra tuturor Cerurilor, deasupra îngerilor şi Arhanghelilor, Heruvimilor şi Serafimilor. Lucruri minunate se petrec cu omul, cu neamul omenesc, pentru aceea că Dumnezeu a devenit om şi a intrat în matca vieţii noastre omeneşti. Lucruri minunate şi neobişnuite şi miraculoase, se petrec de la Paşti până în ziua de astăzi, şi în timpul întregii vieţi a Mântuitorului pe pământ. Continuare…
Sfântul Luca, Arhiepiscopul de Simferopol
Iunie 11, 2013 Categoria: Viețile Sfinților
Purtând numele de Valentin Voino-Iaseneţki, Sfântul Luca s-a născut în anul 1877 în localitatea Kerts din Ucraina, trăgându-se dintr-o familie nobilă de origine poloneză.
Din copilărie avea pasiune pentru pictură şi astfel s-a decis să studieze la Academia de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg. În timpul examenului de admitere, însă, a fost cuprins de îndoială şi prin urmare, a ajuns la concluzia că nu are dreptul să facă ceea ce îl mulţumea pe el însuşi, ci că este dator să lucreze pentru alinarea suferinţei celorlalţi, şi astfel a ales medicina şi a intrat la Facultatea de Medicină din Kiev.
Talentul lui pentru desen l-a îndreptat către studiul anatomiei, care necesită o precizie extremă. După ce a terminat studiile cu brio (în 1903), chiar înainte de izbucnirea războiului ruso-japonez, şi-a început cariera în mediul rural la spitalul din Tsita, în zona de est a Lacului Baikal. Acolo s-a căsătorit cu o asistentă medicală, cu care a avut patru copii. După ce a petrecut o perioadă de timp în Romanovka în regiunea Saratov, a devenit ulterior medicul şef al unui spital cu cincizeci de paturi în Pereislav-Zeleski, unde a dezvoltat o activitate chirurgicală intensă, continuându-şi în paralel cercetările sale.
Continuare…
Predică la Duminica Orbului
Iunie 9, 2013 Categoria: Articole, Predici, Ilie Cleopa
Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi (Ioan 9, 39)
Hristos a înviat !
Iubiţi credincioşi,
Multe învăţături de tot felul putem scoate din Sfînta Evanghelie de azi, de vom cerceta textul ei cu luare aminte. Una dintre aceste învăţături este cea despre orbirea duhovnicească a omului robit de păcate.
Sfanta Xenia din Sankt Petersburg, nebuna întru Hristos
Iunie 6, 2013 Categoria: Articole, Viețile Sfinților
Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vîrsta de douăzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat se cîţiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat şi fericiţi, avînd o viaţă lipsită de griji în oraşul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg.
Apoi, într-o noapte, la o beţie, soţul Xeniei, tînăr şi deplin sănătos, a murit pe neaşteptate. întreaga ei lume s-a prăbuşit. Nu numai că fusese lipsită aşa de neaşteptat de iubitul ei soţ, dar exista primejdia ca el să fi murit fără a se căi de păcatele lui. Căci tînăra pereche fusese mai curînd lumeaţă, neîngrijindu-se în chip deosebit de viaţa bisericească, iar el murise fără a fi avut parte de sfintele taine ale Mărturisirii şi Împărtăşaniei.
Spre uimirea prietenilor şi rudelor, Xenia a început a-şi da toate bunurile. Banii şi lucrurile personale le-a dat săracilor, casa a lăsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova.
Rudele au hotărît că, desigur, şi-a ieşit din minţi din pricina şocului pierderii soţului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cărora fusese lăsată, spre a cerceta dacă Xenia era în stare să dispună de averea ei în mod conştient. Epitropii au chemat-o şi au aflat-o cu totul întreagă la minte, avînd tot dreptul să facă ce voia cu averea ei.
Apoi Viaţa ei spune: “Dîndu-şi seama că nu poate fi adevărată fericire pe pămînt şi că averile lumeşti sunt doar piedici în calea dobîndirii adevăratei fericiri în Dumnezeu, scăpînd de acele piedici, Xenia a dispărut dintr-o dată din Petersburg vreme de opt ani. Se spune că în aceşti ani a trăit la o sihăstrie, într-o obşte de sfinte nevoitoare, învăţînd despre rugăciune şi viaţa duhovnicească de la un stareţ”.
Continuare…
A avut loc lansarea cărţii „Te rog, nu intra în biserică la fel ca în muzeu”
Iunie 3, 2013 Categoria: Stiri
În Biserica lui Hristos nu sunt membri, dar şi mai mult slujitori, care n-ar aduce folos comunităţii creştine. Fiecare în măsura puterii lui slujeşte şi propovăduieşte pe Hristos prin darurile primite de la El şi propria chemare.
Un fizician, când spune că pământul se roteşte împrejurul axei sale sau un matematician ce afirmă că „în orice triunghi dreptunghic suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei” – pe Dumnezeu propovăduiesc. Acel Dumnezeu care este fidel hotărârilor Sale pentru cele înconjurătoare. În acest sens lista poate continua.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
Iunie 3, 2013 Categoria: Articole, Viețile Sfinților
Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împăratul cel mai dinainte, care se născuse din fiica lui. Deci, Consta şi Elena au fost părinţii marelui Constantin. Consta a avut şi alţi copii cu altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a împăratului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie şi al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian şi o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din Elena este născut Constantin cel Mare, care a fost şi moştenitor al împărăţiei tatălui său.
Despre Consta, tatăl lui Constantin, se povesteşte că, deşi se arăta a fi închinător de idoli, după obiceiul cel vechi al Romei, nu se silea spre slujba idolească ca ceilalţi închinători de idoli; ci se arăta şi nădăjduia spre Dumnezeu cel Preaînalt. El învăţa pe fiul său, Constantin, să caute şi să ceară ajutor de la cea de sus purtare de grijă, iar nu de la idoli. Lui îi era milă de creştinii ce se munceau şi se omorau de ceilalţi împăraţi păgîni; pentru aceea el nu ura Biserica lui Hristos, ci o apăra de prigonire. Deci, creştinii din părţile Apusului aveau odihnă sub stăpînirea lui; iar cei din părţile Răsăritului erau supuşi la diferite chinuri, de vreme ce Maximian Galerie, ginerele lui Diocleţian, stăpînea părţile acelea.
La curtea împăratului Consta erau mulţi creştini în tot felul de dregătorii, iar unii dintre ei erau chiar slujitori de aproape ai lui. Vrînd împăratul să ştie care dintre bărbaţi sînt buni, desăvîrşiţi şi statornici în credinţă, a făcut aceasta: A chemat toată curtea sa împărătească şi le-a zis: “Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în palatul meu, să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe şi atunci îmi va fi prieten adevărat, slujindu-ne în boieria sa şi învrednicindu-se de la noi de mai mare cinste. Continuare…
Predică la Duminica Samarinencii
Iunie 2, 2013 Categoria: Articole, Predici, Ilie Cleopa
Zis-a un bătrîn: “Precum vederea este mai mare decît toate simţurile,
aşa şi rugăciunea este mai mare decît toate faptele cele bune” (Pateric, cap. 22)
Hristos a înviat !
Iubiţi credincioşi,
Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, venind în lume, şi pururea însetînd de mîntuirea sufletelor omeneşti, umblînd prin locurile Palestinei, a ajuns şi la o cetate a Samariei, care pe atunci se chema Sihar. Acolo, prin pronia Sa nemărginită a făcut a se întîlni cu o femeie din acea cetate la fîntîna lui Iacob. În convorbirea cu ea, prin înţelepciunea Sa negrăită, o aduce la cunoştinţa adevărului şi printre alte învăţături tainice pe care i le dă, îi vorbeşte şi despre adevărata închinăciune făcută în duh şi în adevăr, zicîndu-i: Vine ceasul şi acum este, cînd adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr (Ioan 4, 23).
Patriarhul Kiril: Pentru prima oară în istorie, păcatul este justificat prin lege
Mai 30, 2013 Categoria: Stiri, EUtopia
Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, a declarat recent că Biserica Ortodoxă Rusă va insista întotdeauna că “o căsătorie între persoane de acelaşi sex este un păcat”, subliniind totodată că, ”pentru prima dată în istoria umanităţii, păcatul este justificat prin lege”.
”Dacă oamenii îşi aleg un astfel de stil de viaţă (uniune între persoane de acelaşi sex) este treaba lor, dar responsabilitatea Bisericii este de a spune că este un păcat în faţa lui Dumnezeu”, a declarat patriarhul rus, în cadrul unei întâlniri avute în urmă cu câteva zile la Moscova cu secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, potrivit Interfax, citată de Agerpres.
Continuare…
O nouă făptură în Hristos prin Sfântul Botez. Botezul pruncilor
Mai 29, 2013 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
„Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă” învaţă Apostolul (II Corinteni 5, 17). Creştinul devine această făptură nouă prin Botez. Din cristelniţă omul nu iese nicidecum la fel cum a intrat. Cum este lumina faţă de întuneric, cum e viaţa faţă de moarte, aşa este un om botezat faţă de unul nebotezat. Zămislit întru fărădelegi şi născut în păcate, înainte de botez omul poartă în el toată otrava păcatului, cu toată povara urmărilor acestuia. Se află într-o stare de necinste pentru Dumnezeu; este din fire un fiu al mâniei. Este un om distrus, cu toate părţile şi puterile sale răvăşite, îndreptate cu precădere spre înmulţirea păcatului. Continuare…
A plecat în lumea celor drepţi părintele Leontie Filip din Selişte, Nisporeni
Mai 28, 2013 Categoria: Stiri
În dimineaţa zilei de marţi, 28 mai, a plecat la Domnul părintele Leontie Filip din satul Selişte, raionul Nisporeni.
A plecat în lumea îngerilor care slujesc neîncetat lui Dumnezeu după vremea utreniei, ca o promisiune divină că va continua Liturghia în ceruri…
La 1 iulie părintele Leontie ar fi împlinit 88 de ani, dintre care 68 i-a jertfit slujirii Domnului.
A dăscălit în satul natal, Păuleşti, raionul Călăraşi, timp de trei ani, de la vârsta de 20 de ani. Din 1948 este hirotonit în treapta de diacon la biserica din Selişte, Nisporeni. În 1970 este hirotonit în treapta de preot în aceeaşi localitate, sub îndrumarea părintelui Isidor Popa.
În perioada 1990-2005 a fost preot paroh în Stolniceni, Hânceşti. În 2007 revine în biserica din Selişte.
Continuare…
Biserica Reformată (Calvină)
Mai 27, 2013 Categoria: Articole, Religii si secte
Calvinismul — mişcare religioasă protestantă care apare în prima jumătate a sec. XVI, în Elveţia (Geneva), ca o reacţie împotriva Bisericii catolice din Franţa.
Întemeietorul calvinismului este Jean Chauvin sau Calvin, învăţat catolic francez. Profund revoltat împotriva intoleranţei cu care autorităţile Bisericii catolice franceze urmăreau mişcările eretice, Calvin însuşi va ajunge un intolerant în cadrul bisericii calvine, pe care o înfiinţează în 1541.
Doctrina ei o formulase încă din 1536, în lucrarea „Institutio religioni Cristianae“, considerată ca cel mai bun tratat de teologie dogmatică şi morală a protestantismului.
Calvinismul se bazează pe libera interpretare a Sfintei Scripturi şi nu admite Sf. Tradiţie. De asemenea, dintre Sfintele Taine nu admite decât Botezul şi Euharistia, fără a recunoaşte însă în aceste taine prezenţa reală a Mântuitorului; astfel, el neagă caracterul obiectiv sacramental al tainei, considerând că aceasta are efect numai la cei predestinaţi. Cultul este şi mai simplificat decât la luterani, calvinismul păstrând doar predica, rugăciunea şi cântarea de psalmi; ca obiecte de cult n-a păstrat nimic, neadmiţând altare, icoane, lumânări, orgă, eliminând orice obiecte bisericeşti sau odăjdii, mai radical decât în luteranism; nu admite semnul crucii, crede în predestinaţie şi de aceea respinge liberul arbitru. Continuare…
